Makai Ouji: Devils and Realist

Din când în când, îmi aduc aminte că japonezii nu au câteodată nicio reţinere în a face o mare varză din diverse elemente fără legătură unele cu altele (de obicei preluate din cultura occidentală): le iau de-a valma, le toacă mărunt şi le amestecă într-o salată asortată, născocind încă o ciudăţenie:) „Makai Ouji” („Devils and Realist”) e un exemplu perfect de anime cu o poveste al naibii de bizară, care nu are niciun sens dacă te apuci să i-o povesteşti cuiva… sau dacă pur şi simplu o pui în cuvinte.

Nu mă credeţi? În Anglia epocii victoriene, tânărul artistocrat William Twining, cunoscut pentru descendenţa sa (mai mult decât) nobilă şi pentru geniul său ieşit din comun, dar şi pentru ateismul său de neclintit şi încrederea deplină doar în fapte ştiinţifice, află că unchiul său a pierdut toată averea familiei. Ajuns în pivniţa locuinţei sale în căutarea unei noi surse de venit pentru a-şi plăti mai departe şcoala (cu tot realismul lui, se pare că încă mai spera la vreo uşă secretă cu nişte comori în spatele ei – de aici şi motivul bâjbâirii prin subsoluri), William îl invocă din greşeală pe demonul Dantalion, care îl pune rapid la curent cu două lucruri: 1. el, William, este cel care poate decide cine va fi numit noul conducător al Iadului şi 2. el, Dantalion, vrea să fie numit în funcţie. Evident, William, un realist până în măduva oaselor, nu crede o iotă din poveste nici atunci când e transportat, din greşeală, în casa lui Dantalion din Iad şi este atacat de un alt demon care candidează la acelaşi post…

Nisekoi – dragostea (falsă) opreşte războiul dintre clanuri! (anime ongoing)

Dragostea pluteşte în aer…

De obicei am foarte puţină răbdare pentru romance-urile cu triunghiuri (sau încercări ale respectivei forme geometrice) amoroase, fie ele school-life sau nu, dar din când în când, mai apare câte o serie care explodează din tipare şi îmi anulează plictiseala 🙂 Nu că Nisekoi n-ar avea partea lui de clişee, dar e haios şi simpatic într-atât încât să fi vizionat deja cele şase episoade apărute şi să le aştept nerăbdătoare pe restul.

Ichijou Raku, unicul fiu şi moştenitor al şefului unei familii de yakuza, încearcă să ducă o viaţă de licean normal. Dar, pe lângă complicaţiile familiale, mai are două preocupări sufleteşti: o promisiune pe care a făcut-o în urmă cu 10 ani unei fete al cărei chip nu şi-l mai aminteşte, precum şi iubirea secretă pentru colega lui de clasă, Onodera Kosaki. Însă existenţa lui e pe cale să se complice şi mai mult, odată cu apariţia lui Chitoge Kirisaki, o elevă nouă cu care nu pierde niciun moment de a ajunge la cuţite. Şi, pentru a pune capac întregii situaţii, nu numai că Chitoge e, la rândul ei, fiica şefului unui clan rival, dar, pentru a împiedica un război iminent între membrii celor două clanuri, el şi Chitoge trebuie să se prefacă…îndrăgostiţi până peste cap.

Danshi Koukousei no Nichijou – vieţile de zi cu zi ale băieţilor de liceu

Cauţi o comedie care să te facă să râzi până aluneci de pe scaun? (oki, prea puţin plauzibil la vârsta la care deja poţi citi asta, dar aşa ar suna expresia). Sau, cel puţin, până când te dor muşchii stomacului şi nu mai poţi să-ţi ştergi lacrimile şi din când încând începi să râzi isteric pentru că îţi aduci aminte tam-nesam de vreo scenă? Ei bine, atunci trebuie să arunci un ochi la Danshi Koukousei no Nichijou (Daily Lives of Highschool Boys). După cum sugerează şi numele, anime-ul are în centru viaţa cât se poate de normală a trei liceeni – Tadakuni, Hidenori Tabata şi Tanaka Yoshitake pe numele lor, cu toţii elevi în cadrul liceului de băieţi Sanada North.

Desenul e un „slice of life” care se ţine întru totul de numele genului: nu există aventuri extraordinare şi nici măcar o intrigă complexă, iar episoadele sunt formate din foarte obişnuite, dar extrem de amuzante, momente din existenţa cât se poate de comună a celor trei. Precum părerile despre obiectul vestimentar numit „fustă”. Sau mici scenete puse la cale în camera lui Tadakuni. Sau concursul de poveşti de groază. Sau o seară pe malul râului, când să fii un băiat singur poate isca o situaţie socială cel puţin bizară.