You are currently browsing the tag archive for the ‘desene animate japoneze’ tag.

Acum câţiva ani, pe vremea când au reuşit să ne aducă acea minune a tehnologiei, cablul TV, şi la noi în cartier, am descoperit o mină de aur: canalul A plus (A+, în prezent Animax, care intră pe la ora 8 seara după Minimax). Postul ăsta difuza ANIME-URI, acele desene care îmi plăceau mie aşa de mult, dar la care nu prea aveam acces la vremea aia şi pe care reuşeam să le mai văd din când în când în doar week-end-uri, pe Antena 1 (nu aveţi idee cum e să urmăreşti Samurai X la viteza de două episoade pe săptămână) sau TVR 1 (episoadele înjumătăţite din Dragon Ball Z erau mai bune decât nimic).

Evident că am fost mega încântată şi am devenit instantaneu telespectator fidel. Printre anime-urile pe care le-am tot văzut de 50 de ori în reluare a fost „Inuyasha”. Strategia A+ era simplă: difuzau un număr de episoade (cele pe care le aveau), le terminau pe astea apoi le lau de la capăt. Tu tot sperai că la un moment dat o să dea şi episoadele noi, aşa că te uitai în cotinuare. Şi m-am tot uitat la Inuyasha. Îmi plăcea ce vedeam: era bine desenat, personajele erau simpatice, acţiunea interesantă. Citește restul acestei intrări »

În general am tendinţa să aleg un anime în primul rând după grafică. O fi superficial, dar pentru mine grafica e importantă la un anime – e unul din lucrurile care fac animaţiile japoneze atât de deosebite. Dar evident, nu ar trebui să fie un criteriu decisiv. M-am prins de chestia asta după ce m-am chinuit câteva episoade bune cu Orphen.

Avea o grafică bunicică şi nici povestea nu suna rău la început: aveam magie, epocă medievală şi un tânăr vrăjitor pornit să o salveze pe „sora” lui mai mare transformată într-un monstru din cauza unei vrăji greşite. Deci o intrigă interesantă. Găsiţi mai multe pe Wikipedia – sursă de încredere când vine vorba de anime-uri (şi nu e cazul să fim pretenţioşi, celelalte sunt în japoneză).

Problema este că nu am putut sub nicio formă să am răbdare cu acest anime. Personajele mi se par destul de plictisitoare şi goale. Personajul principal masculin, Orphen, e tipul cool şi, se pare, un vrăjitor talentat, dar se chinuie al naibii de fiecare dată când trebuie să se lupte şi el cu cineva. Personajul principal feminin, Cleo, este tipa cu gură mare care intră în toate belelele şi trebuie să fie mereu salvată de el. Şi, chiar dacă declară sus şi tare că ştie să mânuiască o sabie, eu nu am avut ocazia să văd manifestându-se acest talent al ei decât în primul episod (când Orphen a dezarmat-o după cinci secunde). Iar Majic, ucenicul lui Orphen într-ale vrăjitoriei, este simpatic, dar mult prea şters şi aproape la fel de neajutorat ca draga de Cleo. Pe scurt, Orphen e ăla care face toată treaba şi salvează pe toată lumea. Citește restul acestei intrări »

vlcsnap-168936

În mod bizar, ce m-a convins să mă uit la Ouran High School Host Club nu au fost nenumăratele menţionări pe care le-am tot auzit în treacăt (despre cât de bun e serialul şi aşa mai departe), ci vreo 5 secunde de imagini din acest anime plasate într-un AMV premiat la Nijikon. Citește restul acestei intrări »

Premiul Most Wanted Blog pe luna decembrie

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 87 de urmăritori

Goodreads

septembrie 2021
L M M J V S D
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930