You are currently browsing the tag archive for the ‘film’ tag.

„How to train your dragon”. E un desen atât de frumos, foarte frumos, nemaipomenit de frumos:) Şi de vesel. Nici n-aş mai vrea să mai zic altceva despre el. Întâmplarea face că eu în general nu prea mă uit la filme. Dar dacă mă uit, tind să mă uit la animaţii. Iar „How to train your dragon” este unul dintre puţinele filme animate din ultima vreme care a reuşit să îmi lase un sentiment cald şi plăcut pe dinăuntru şi un zâmbet larg (copilăros şi dar cu toţi dinţii la vedere) pe dinafară:) Un sentiment ceva mai mult decât obişnuita stare de bine de după un film care ţi-a plăcut. E mai degrabă o senzaţie optimistă şi înviorătoare, un fel de leac împotriva tuturor duşmanilor nesuferiţi care strică cheful oamenilor – de la vremea urâtă şi rece până la stresul şi nervii de la şcoală / serviciu. Citește restul acestei intrări »

Reclame

Acum vreo două-trei săptămâni, dacă nu mai bine, am făcut o plimbare pe la cinema, împreună cu Alina şi Andra, ca să vedem Eclipse, partea a III-a din saga Twilight. Dar cum de la a vedea filmul şi până la a sta să scriu două vorbe despre el e cale taaaare lungă (cam de aici până la Lună), de abia acum apuc să îi dedic câteva paragrafe.

De ce câteva? Păi ţinând cont de timpul care s-a scurs de atunci şi până acum (ani lumină, nu altceva), mare parte din lucrurile pe care le-aş fi putut spune şi-au luat zborul ca un stol de porumbei extratereştri. Şi oricum, înainte de a-mi da cu părerea pe bune, aş avea nevoie să mai văd cel puţin încă o dată filmul, ceea ce momentan nu pot. Tot ce a mai rămas după zborul porumbeilor extratereştri sunt nişte gânduri răzleţe şi câteva impresii rătăcite, care culmea, implică mai puţin evenimentele de pe ecran şi mai mult acţiunea din sală.
Citește restul acestei intrări »

Am vorbit de curând la unul din cursuri despre apariţia şi dezvoltarea culturii media. Cumva, am adus vorba şi despre unele forme de cultură media care se integrează în ritualurile existenţei cotidiene atât de bine, încât nu mai poţi face distincţia între ele. Un bun exemplu pentru această situaţie este faimosul „soap opera”, cunoscut mai bine la noi ca „telenovelă” (fie ea spaniolă, americană sau, mai nou, turcească). Micul şi aparent nevinovatul serial telenovelistic îşi face loc cu voioşie în programul telespectatorilor, cu structura sa repetitivă: are o oră fixă şi mereu aceleaşi personaje pe care oamenii ajung să le cunoscă şi uneori chiar să le creadă parte din viaţa lor. Serialul reuşeşte să devină indispensabil fanilor lui, care depind de el ca de un drog, îl urmăresc zilnic, discută despre el, se inspiră din el pentru a-şi trăi viaţa şi fac pariuri privind soarta personajelor. Citește restul acestei intrări »

Premiul Most Wanted Blog pe luna decembrie

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 85 de urmăritori

Goodreads

iunie 2019
L M M J V S D
« ian.    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
Reclame