You are currently browsing the tag archive for the ‘Lois McMaster Bujold’ tag.

Bujold_BordersOfInfinity_coverBrothers in Arms m-a făcut să-mi doresc să nu fi sărit peste nuvelele (novella) din seria Vorkosigan a lui Lois McMaster Bujold. Ocazia să recuperez pe acest plan a apărut cu ocazia Borders of Infinity, volum care adună trei dintre ele într-un singur loc. Combinate printr-o poveste de fundal simplă şi eficientă (Miles se află pe spatul de spital, recuperându-se după operaţia de înlocuire a oaselor de la picioare, şi îşi aduce aminte de cele trei aventuri ca urmare a întrebărilor lui Simon Illyan, şeful Securităţii de pe Barrayar), mini romanele îşi păstrează totuşi aerul distinct, formând un trio excelent, trei mini-episoade sclipitoare într-o sagă SF.

Pentru că-s puţine pagini într-o nuvelă, să fie doar câteva vorbe despre fiecare, zic. Şi citate multe, pentru că nu m-am putut abţine.

mountains of mourning_coverThe Mountains of Mourning

„He would take whatever assignment fate dealt him, that was the first rule of the game. And win with the hand he was dealt.”

O nuvelă premiată bine în momentul publicării (premiul Hugo, premiul Nebula, nominalizare Locus), The Mountains of Mourning este construită pe tiparul unei poveşti „poliţiste”, Miles jucând rolul de detectiv în cazul unei crime petrecute într-un sat izolat din munţi. Cu toate acestea, din punctul meu de vedere, accentul nu cade neapărat pe ideea „detectivistă” (deşi Miles în acţiune e un spectacol în sine, ca cititor, odată ce ai toate informaţiile, nu ai nevoie de deducţii logice sclipitoare ca să bănuieşti ce se întâmplă), ci pe ideea schimbării mentalităţilor. Autoarea deschide subiectul puterii tehnologiei asupra societăţii umane şi pe modul în care aceasta contribuie la evoluţia perspectivei asupra practicilor adânc înrădăcinate. Citește restul acestei intrări »

brothers_in_arms

Coperta croată

“No one knows their limits till they’ve gone beyond them.”

Despre cărţile pe care le citesc (sau anime-urile pe care le urmăresc) prefer să scriu ori în timp ce sunt încă bine ancorată în lumile lor, ori imediat după ce am terminat cu ele, cât încă nu mi s-au rătăcit toate ideile în stolul tuturor ideilor care-mi aleargă brambura de la un neuron la altul. Dar când alunec pe câte o pantă de lectură rapidă şi trec prin mai multe în zile puţine, nu apuc să tastez un review decent. Daaaar, cum nu mă lasă inima să nu scriu chiar nimic, trec prin câteva idei măcar, iar prima „victimă” e un alt roman din saga Vorkosigan, Brothers in Arms, pe care l-am citit la repezeală în mini-vacanţa de Paşte (alături de ultimele pagini din Blood of the Dragons şi urmat de Boders of Infinity – ambele urmează să apară în blog post-uri mititele cât de curând).

Aşadar, nişte idei (şi, în final, nişte citate): Citește restul acestei intrări »

Copertă pentru The Vor Game realizată de artistul croat Esad T. Ribic

Copertă pentru The Vor Game realizată de artistul croat Esad T. Ribic

“The key of strategy, little Vor,” she explained kindly, “is not to choose a path to victory, but to choose so that all paths lead to a victory. Ideally. Your death has one use; your success, another.

***

E prima oară când citesc o serie ale cărei volume nu au fost lansate în ordine strict cronologică şi, mai mult, care pot fi abordate cam oricum îşi doreşte cititorul (autoarea însăşi declara, undeva printr-un cuvânt de încheiere, că una dintre provocările puse de saga Vorkosigan a fost să ofere în fiecare carte informaţie suficientă pentru ca cititorii să poată înţelege informaţiile esenţiale de fundal, indiferent de ordinea în care aleg să citească romanele, dar nu atât de multă informaţie încât aceştia să se plictisească). Eu am preferat firul cronologic intern al seriei, urmărindu-l pe cât a fost posibil. Şi aşa am ajuns la ceea ce ar putea fi numit, cumva, un fel de al patrulea volum (daaaaaacă nu sunt puse la socoteală nişte nuvele, povestiri şi un roman care se desfăşoară cu 1000 de ani înaintea naşterii lui Miles… oricum, pentru cei care au nelămuriri, iată).

Nu ştiu cum a reuşit, dar Bujold a făcut din The Vor Game un roman de aventuri intergalactice care generează de două ori mai multă adrenalină paragrafială decât The Warrior’s Apprentice – e ca şi când ar fi turnat cafeină concentrată peste firul narativ şi apoi a lăsat-o să şi facă efectul:)

(atenţie, urmează ceea ce ar putea fi considerat un mini spoiler pentru finalul The Warrior’s Apprentice) Citește restul acestei intrări »

warrior-s_apprentice_1“If only the fetus were a girl… or even a second son… we could afford to indulge your understandable, even laudable, maternal emotions. But this thing, if it lived, would be Count Vorkosigan someday. We cannot afford to have a deformed Count Vorkosigan.” (Barrayar, Lois McMaster Bujold)

***

“I must say, the months Miles spent immobilized in that dreadful spinal brace did teach him how to do charm. The most efficient long-term way to control those about you, and thus exert your will. I’m glad he didn’t decide to perfect whining as a strategy. He’s the most willful little monster I’ve ever encountered, but he makes you not notice.” (Barrayar, Lois McMaster Bujold)

***

Miles Naismith Vorkosigan îşi concentrează toată energia celor 17 ani de viaţă şi a corpului său deformat pentru a trece de testele Academiei Militare şi a reuşi să se înroleze în armată, continuând tradiţia familiei Vorkosigan şi câştigând definitiv respectul bunicului său. Iar Miles Naismith Vorkosigan îşi rupe ambele picioare în prima cursă cu obstacole din probele fizice şi eşuează lamentabil. Cu planul de viaţă făcut bucăţi şi fără niciun alt scop în viitorul apropiat (sau îndepărtat), personajul principal din The Warrior’s Apprentice se întoarce acasă pregătit să cadă în depresie. Însă o călătorie pe planeta natală a mamei lui pentru a-şi vizita bunica se transformă dintr-o simplă plimbare cu iz turistic într-o aventură spaţială la care nimeni nu s-ar fi putut gândi.

(atenţie – în paragrafele următoare vor exista spoilers pentru cei care nu au citit romanele Cioburi de onoare şi Barrayar) Citește restul acestei intrări »

1_Barrayar_coperta

Endure pain, find joy, and make your own meaning, because the universe certainly isn’t going to supply it. Always be a moving target. Live. Live. Live.

***

“Do you think I have a chance at a normal life?” He gazed, not at her, but into the dark.

“You make your own chances, Kou. And your own dances.”

***

Romanul Barrayar continuă întâmplările din Cioburi de onoare – Cordelia Naismith şi Aral Vorkosigan, aflaţi acum pe planeta militară (plină de hiper-obsedaţi politic) Barrayar, se confruntă cu urmările unui război spaţial şi cu ameninţarea unui război civil, în umbra iminentei morţi a împăratului. Să dau mult prea multe detalii ar însemna să divulg aproape tot finalul cărţii precedente, aşa că mă limitez la a spune doar atât despre intrigă, urmând ca cei curioşi să citească romanul în engleză sau să aştepte publicarea ei în română.

De această dată, Bujold îşi acordă mai mult timp pentru descrierea lumii (poate pentru că acţiunea se petrece pe o singură planetă şi nu ţopăie aleatoriu prin spaţiu şi trei lumi diferite:). Universul barrayan este privit prin ochii Cordeliei, un „intrus” social în această lume a cărei istorie a cuprins, la un moment dat, şi o perioadă de izolare faţă de restul planetelor locuite. Izolarea a fost elementul determinant în formarea culturii barrayane actuale, marcată de patriarhism, centrată pe politică şi pe importanţa acordată gradelor militare, cu o delimitare strictă a rolurilor şi statutului claselor sociale. Diferenţele (absurde, prin comparaţie cu planeta natală a Cordeliei) sunt primele care ies în evidenţă pe măsură ce protagonista încearcă să-şi depăşească şocul cultural. Citește restul acestei intrări »

Cioburi_de_onoarePentru că mi-au plăcut toate cele 7 romane fantasy ale lui Lois McMaster Bujold (cele 4 volume din seria The Sharing Knife, plus Blestemul Chalionului, Vânătoarea Sfântă şi Paladinul Sufletelor) pe care le-am citit până acum, am decis să fac un salt „lecturistic” în alt gen şi să dau o şansă seriei SF a autoarei, saga Vorkosigan, începând cu Cioburi de onoare, roman publicat recent şi la noi de către editura Paladin.

Scris în 1986, Cioburi de onoare o are în centru pe Cordelia Naismith, capitanul unei echipe ştiinţifice de pe Colonia Beta. În timp ce explora o planetă nou-descoperită, tabăra Cordeliei este atacată. Oamenii ei reuşesc să fugă, însă ea rămâne pe planetă, devenind prizoniera unui soldat barrayan – Captainul Lord Aral Vorkosigan, cunoscut drept „Măcelarul de pe Komarr” – care a fost abandonat de echipaj în urma unei revolte organizate de unul dintre rivalii săi. Citește restul acestei intrări »

lansare_editura_paladin_1Că se lansează o editură nouă, având în vedere starea generală a pieţei de carte din România, e o veste extraordinar de bună în sine. Că acea editură îşi propune să se axeze pe cărţi fantasy (FANTASY!!!) şi SF (am zis de fantasy!?!?), e deja o bucurie care ar putea face orice fan al genurilor să danseze într-un picior (măcar în sinea lui dacă nu în public). Paladin se numeşte editura cu pricina (fantasy!!!! ahem, şi SF), şi s-a lansat oficial săptămâna aceasta, cu primele patru volume, printr-un mic, dar plăcut eveniment organizat în cadrul Librăriei Bastilia. Citește restul acestei intrări »

„Think of something beautifully useless. (…) There are a lot of senseless things in the world, but not all of them are sorrows. Sometimes (…) it helps to remember the other kind. Everybody knows some light, even if they forget when they’re down in the dark. Something (…) everyone else thinks is stupid, but you know  is wonderful.” (The Sharing Knife – vol 1, Beguilement, p. 94)

Mi-a plăcut Lois McMaster Bujold încă de când am dat cu nasul de „Blestemul Chalionului” (bine, bine, de abia după ce am trecut peste micul „şoc” cauzat de personajul principal). Şi cum dragostea mea a fost alimentată apoi de lectura „Paladinului sufletelor” şi a „Vânătorii sfinte„, nu-i de mirare că am rămas cu un soi de nostalgie bujoldiană ulterioară care m-a determinat, atunci când am rămas în pană de idei (şi de cărţi fantasy bune),  să caut informaţii despre alte romane de-ale ei. Mărturisesc, ştiam deja că autoarea are (şi încă lucrează de zor) la o saga SF, „Vorkosigan Saga”, însă … eu căutam fantasy. (nu că aş avea ceva cu SF-ul, am citit puţin Asimov, puţin Frank Herbert, mi-au plăcut, dar, deh, fiecare cu obsesiile lui. Oricum, probabil că tot Bujold mă va determina să reiau acest gen cât de curând…prea scrie bine). Citește restul acestei intrări »

Ei bine, iată o carte foarte frumoasă care a reuşit să ma lase totuşi în ceaţă, fără nicio legătură cu finalul sau ceva de genul ăsta. Pur şi simplu, undeva după jumătatea cărţii apar pagini întregi în care traducerea o ia pe coclauri şi îşi scot colţii tot felul de greşeli de redactare. Ceea ce m-a cam enervat oleacă, ce-i drept.

Dar să vedem mai întâi partea plină a paharului. A, şi e vorba de „Vânătoarea sfântă” a lui Lois McMaster Bujold („The Hollowed Hunt” în original).

Am aşteptat ceva vreme cartea asta şi am fost extraodinar de bucuroasă când a apărut în sfârşit (oficial luna trecută, dar eu am făcut rost de ea de abia în iulie), aşa că m-am apucat de citit cu nerăbdare. Şi da, am redescoperit-o cu aceeaşi plăcere pe Bujold în fiecare pagină: personajele simpatice care ajung iarăşi uneltele zeilor (unele dintre ele fără să vrea, evident), povestea frumoasă de dragoste, umorul şi nu în ultimul rând, întâmplări ciudate, pline de mister, încurcaturi şi cotituri neaşteptate şi, mai ales, un final aşa cum trebuie să fie. Singura problemă este că părţile traduse aiurea au cam stricat atmosfera. Citește restul acestei intrări »

Am găsit o leapşă tare simpatică aici şi am preluat-o din zbor, că e despre cărţi şi am ce scrie:). Să vedem:

1. Ce carte nu ai imprumuta şi de ce?

Cred că nu e vorba de „ce” (carte), ci mai mult de „cui”:)

2. Ce carte nu ai recomanda si de ce?

Calistrat Hogaş, „Pe drumuri de munte”, pentru că nu vreau să moară nimeni de plictiseală cu ea în braţe, „Cartea lui Ash vol I. O istorie secretă” de Mary Gentle, pentru că este îngrozitoare (n-am rezistat mai mult de 20 de pagini, m-a terminat. Nu ştiu sigur dacă e scrisă prost, tradusă prost sau ambele, mai mult ca sigur ambele, dar nu aş supune pe nimeni unui astfel de chin) şi…în general niciuna din cărţile care nu mi-au plăcut.

3. Ce carte nu ai cumpara si de ce?

Nu ştiu dacă există „Cartea pe care nu aş cumpăra-o” la general. Dar cred că nişte episoade din True Blood m-au lecuit definitiv din a-mi cumpăra vreodată „Vampirii Sudului”.
Citește restul acestei intrări »

Premiul Most Wanted Blog pe luna decembrie

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 87 de urmăritori

Goodreads

octombrie 2021
L M M J V S D
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031