You are currently browsing the tag archive for the ‘recenzie anime’ tag.

Noapte, piatră în apele răului, linişte. Petală roz plutind în aer. Un ochi roşu. Ploaie de petale purtate de vânt şi patru fete în kimono cântă angelic în faţa unui demon turbat. Sabie într-o mână, atac fulgerător, lună plină. Şi monstrul cade răpus în stropi de sânge. Rânjetul uneia dintre fete.

Cam aşa începe primul episod din Otome Youkai Zakuro (Spirit Girl Zakuro sau Maiden Spirit Zakuro), episod care se va dovedi, până la urmă, nici siropos, nici violent, ci o mică bijuterie umoristică: n-am mai râs atât de mult pe durata a 20 de minute animate de la Rune Soldier Louie încoace. Anime-ul în sine e un amestec foarte bun de comedie şi romance, pipărat cu clipe dramatice în momentele cuvenite şi bucurându-se de o poveste cât se poate de originală. Iar în ceea ce priveşte violenţa sângeroasă „sugerată” în primele minute, ea nu se materializează – deşi desenul nu duce lipsă de scene de luptă, acestea implică de obicei mai mult magie, cântec şi fluturarea (relativ inofensivă) a săbiilor.

Floarea militărimii - (de la stânga la dreapta) Ganryu, Kei şi Riken

Acţiunea din Spirit Girl Zakuro se desfăşoară într-o Japonie alternativă, unde oamenii şi spiritele coexistă. Din punct de vedere istoric, ne aflăm în epoca occidentalizării voluntare, când, după o perioadă de două secole de izolare totală în faţa Occidentului, Ţara Soarelui Răsare reia relaţiile cu Vestul şi începe să adopte o serie de obiceiuri „europene”, dincolo de evoluţia economică rapidă. Citește restul acestei intrări »

Psychic Detective Yakumo (Shinrei Tantei Yakumo) se află la graniţa dintre mistere poliţiste, poveşti cu fantome şi romance, înglobându-le pe toate şi combinându-le ca într-un puzzle. Astfel, deşi nu ar părea la prima vedere, există totuşi o intrigă generală ce leagă toate cele 13 episoade, precum şi un antagonist „principal”, pe lângă răufăcătorii „episodici”.

Povestea îl are în centru pe Saito Yakumo, un student al cărui ochi stâng de culoare roşie îi permite să vadă fantomele rămase pe pământ, iar totul începe când o altă studentă, Ozawa Haruka, îl caută pentru a-i cere ajutorul într-un caz misterios: una dintre prietenele ei pare să fi fost posedată de spirite după ce a vizitat o clădire bântuită. Convins până la urmă să se implice, Yakumo descoperă că în spatele urii, furiei şi tristeţii fantomelor care au luat în stăpânire trupul fetei se ascund, de fapt, mai multe crime.Pe parcursul anime-ului, Yakumo şi Haruka încep să formeze (de bine de rău) o echipă care rezolvă cazuri legate de locuri bântuite şi apariţii înfricoşătoare, având un pic de ajutor oficial şi din partea poliţiei, mai precis, a detectivului Kazutoshi Gotou şi, ulterior, a asistentului său, Yuutarou Ishii. Citește restul acestei intrări »

Personajele principale ale anime-ului - sus, Lisa, jos, de la stânga la dreapta, Luke, Cecily şi Aria

The Sacred Blacksmith e un anime simpatic de doar 12 episoade, un heroic fantasy cu un gram prea multă vorbărie decât ar fi fost necesar, dar drăguţ chiar şi aşa, numai bun de urmărit într-o după-amiază mohorâtă de toamnă. Povestea e un amestec destul de reuşit despre cavaleri şi cavalerism, despre săbii şi prietenie şi despre războiul dintre oameni şi demoni (la propriu), totul ambalat într-un decor medieval frumos colorat.

Personajul principal, Cecily Campbell, este un membru al Ordinului Cavalerilor oraşului, ordin care are ca scop protecţia locuitorilor. Deşi se mândreşte cu statutul ei şi cu faptul că respectă tradiţia familiei, când vine vorba de abilităţile de luptă, Cecily e un dezastru absolut. (de fapt, e atât de varză încât îţi vine să-ţi dai palme urmărind-o înfruntându-şi duşmanii şi te întrebi cum de au acceptat-o ăia din ordin). Deşi nu suport în general eroinele incapabile care trebuie salvate, trebuie să recunosc că Cecily nu e atât de exasperantă. În primul rând, pentru că, în ciuda incompetenţei, are o fire băieţoasă şi încăpăţânată şi urmează o viziune a cavalerismului cât se poate de nobilă. În al doilea rând, pentru că pe parcursul anime-ului devine din ce în ce mai pricepută în lupta cu sabia – nu, nu ajunge tocmai un al doilea Kenshin şi da, să zicem că o ajută faptul că are o sabie magică, însă evoluţia ei e, la urma urmelor, cât se poate de credibilă. Citește restul acestei intrări »

În cadrul Academiei Saotome se respectă cu stricteţe regulile de bună conduită - întârzierile nu sunt permise

Nu suport musical-urile… De la filme vechi la desene Disney, de fiecare dată când un personaj se lansează într-o cântare fără noimă  în mijlocul acţiunii, văd dublu. Dacă am noroc, sar peste. Dacă nu, rabd cu stoicism, deşi îmi vine să o iau la goană.

Nu prea suport nici harem-urile (fie ele şi reversed harem – în traducere pentru cei care nu-s la curent cu terminologia, adică anime-uri unde personajul principal este înconjurat de mai multe personaje de sex opus cât se poate de atrăgătoare care îi dau târcoale) – mi se par trase de păr şi de-a dreptul agasante. Adică, ce s-a întâmplat cu bietul triunghi amoros de bun simţ? De unde şi până unde şase sau şapte inşi/ inse în jurul unei singure persoane?

Directorul Academiei este el însuşi un exemplu de integritate

Nu suport, deci, nici una, nici alta. Atunci, de ce m-am holbat 4 episoade jumătate la Uta no Prince-sama!?!?! Bună întrebare.

Primul episod ne aruncă direct în mijlocul acţiunii – Haruka, personajul principal feminin, a întârziat la examenul de admitere, iar gardienii, stricţi şi neînduplecaţi ca orice gardian de la porţile unei şcoli, nu o lasă să intre. Din fericire, în ajutorul ei sar câţiva tipi cât se poate de arătoşi şi, până la urmă, fata reuşeşte să dea examenul, ajungând să fie admisă la o şcoală de muzică, dedicată atât viitorilor cântăreţi, cât şi viitorilor compozitori. Citește restul acestei intrări »

Nu-l supăraţi pe Jiro...

Black Blood Brothers (prescurtat BBB) e genul de anime pe care-l urmăreşti mai mult pentru personajul principal şi mai puţin pentru intrigă – mai ales dacă povestea e înghesuită în 12 episoade amărâte şi producătorii nu s-au mai îndurat să-i facă un al doilea sezon.

În mod paradoxal, deşi am citit Twilight şi Dracula, urmăresc serialul Vampire Diaries şi mi-au plăcut seriile anime Vampire Knight şi Vampire Knight Guilty, de fapt nu prea mă dau în vânt după vampiri. Black Blood Brothers părea promiţător, totuşi, îl zărisem pe YouTube într-un video de tipul Top 10 Action Anime (cred) şi mi-am zis că merită, dacă personajul principal e aşa de badass. Nu m-am înşelat, BBB nu te plictiseşte, deşi are darul de a te face să te îndoieşti uneori de propria logică: acţiune-i destulă, grafica, mai mult decât acceptabilă şi chiar există un sâmbure de romantism pentru a face totul mai palpitant. Plus trădări, un război între vampiri şi oameni, antagonişti mai badass decât eroul şi o abordare interesantă a ideii de vampirism. Citește restul acestei intrări »

Ferris şi Ryner - se înţeleg destul de bine, în ciuda aparenţelor

(da, ştiu că titlul sună stupid)

Despre Legend of the Legendary Heroes ( Densetsu no Yūsha no Densetsu) n-am aşa multe de spus. Anime-ul mi-a plăcut foarte mult, personajele mi s-au părut super, dar are două puncte slabe – povestea care se încâlceşte foarte brusc spre sfârşit, şi finalul în sine, care te lasă cu ochii în soare –  nici n-a început bine acţiunea, că s-a terminat anime-ul şi producătorii n-au binevoit nici până la ora actuală să facă un al doilea sezon. Ce-i drept, atât light novel-ul, cât şi manga sunt ongoing, aşa că, dacă te omoară curiozitatea, poţi apela la ele (habar nu am dacă sunt traduse şi în engleză, dar personal nu citesc manga şi aş prefera de o mie de ori un alt sezon care să încheie mulţumitor lucrurile).

Impresii după primul episod

Ce am înţeles din poveste după primul episod (de altfel, suficient cât să se creeze background-ul pe care să se desfăşoare acţiunea): în trecut, lumea a fost atacată de fiinţe demonice, care au fost învinse de Eroii de Legendă. În prezent, lumea continuă să fie măcinată de războaie iscate între regatele existente pe continent, iar clasa nobiliară asupreşte oamenii de rând (de exemplu, multe case nobiliare adoptă copii din clasele sărace pentru a-i folosi pe post de soldaţi în război, protejându-şi astfel proprii fii şi fiice). Regele Sion Aslan, noul conducător al regatului Roland, încearcă să schimbe lucrurile, dorindu-şi să creeze o lume nouă în care nimeni să nu mai sufere. În paralel, magul Ryner şi bodyguard-ul lui, spadasina Ferris, caută relicvele Eroilor deoarece se spune că au o putere nebănuită. Citește restul acestei intrări »

Alice şi Oz - protagoniştii

Pandora Hearts mi-a solicitat o doză bună de răbdare iniţial – în primul rând, pentru că a trebuit să trec peste primul episod, care mi s-a părut incredibil de plictisitor. N-am remarcat decât că Oz (personajul principal masculin) alerga de colo colo urcând şi coborând muuulte scări. Oki, poate exagerez puţin, şi da, am înţeles intenţia autorilor de a introduce (tele)spectatorii în atmosfera de normalitate înainte ca lucrurile să o ia razna şi să intrăm în acţiune, dar puteau să folosească mai puţine minute pentru asta.

Nightray, momente de "uttermost coolness" - stare care poate fi atinsă doar în anime-uri

În al doilea rând, deşi abia aşteptam să se întâmple ceva-ul care să declanşeze acţiunea, asta, culmea, a înrăutăţit lucrurile, pentru că din normalitate am dat-o în „WTF!?” şi timp de aproape patru episoade m-am zbătut să înţeleg la ce naibii mă uit. Din fericire pentru mine şi nervii mei, lucrurile au început să devină mai clare pe măsură ce se mai explica una sau alta. Citește restul acestei intrări »

Naoki şi Kotoko, un moment obişnuit

După cum sugerează şi numele, Itazura na Kiss pluteşte periculos de aproape de graniţa siropoşeniilor. În plus, are o eroină total lipsită de mândrie, o grafică medie (din punctul meu de vedere), un erou destul de nesuferit şi, claie peste grămadă, e plin de tot felul de stereotipuri enervante. Dar cu toate astea, e un anime care m-a făcut să râd, cel puţin în primele 12 episoade:) După aia, doar am zâmbit 😛

Povestea e  destul de tipică: ne aflăm la un liceu unde elevii sunt distribuiţi pe clase în funcţie de rezultatele lor la învăţătură – în Clasa A ajung întotdeauna elevii de top, în timp ce în Clasa F ajung mereu cei mai varză. Aihara Kotoko, din clasa F, este îndrăgostită până peste cap de Naoki Irie din Clasa A, băiatul care ia întotdeauna punctajul maxim la toate testele şi care, pe scurt, este considerat un geniu. Evident, asta nu e tot – pe lângă inteligenţa ieşită din comun, arată ca un fotomodel şi e un bun sportiv. Şi, cel mai important, e foarte arogant. Adunându-şi într-o zi tot curajul, Kotoko îi scrie o scrisoare de dragoste, însă Naoki o refuză din start. Ghinionul face ca în aceeaşi zi să aibă loc un cutremur de gradul 2 care … dărâmă casa cam precar construită a lui Kotoko. Un prieten al tatălui ei le oferă posibilitatea să se mute la el până când reuşesc să îşi reconstruiască casa. Şi…surpriză, Kotoko se trezeşte locuind în aceeaşi casă cu un Naoki cât se poate de răutăcios căruia nu îi convine nici cât negru sub unghie situaţia. Citește restul acestei intrări »

De la stânga la dreapta: Ryuji, Yusaku, Taiga, Minori şi Ami

Astenia de toamnă pândeşte pe la colţuri. E clar, e nevoie de ceva amuzant care să funcţioneze pe post de scut (sau, pentru cei ofensivi, pe post de bâtă de alungat depresiile). Deci hai să ne apucăm să căutăm un romantic comedy anime-style. Trăiască, prin urmare, videoclip-urile de pe YouTube intitulate „Top 10/15 Romance anime”. Nu că toate sugestiile ar fi bune, dar, uite, cu ajutorul lor am dat peste Toradora! (notă: semnul exclamării e de la numele anime-ului). Citește restul acestei intrări »

Nu aş fi crezut în viaţa mea că o să ajung să mă uit la un anime numit „Lovely Complex” (sau LoveCom, pe scurt). Pe bune. Mai mult, nu aş fi crezut că o mai să găsesc atât de curând după Kaichou wa Maid-sama! un alt anime shoujo romance despre liceeni obişnuiţi care să îmi placă. Ce-i drept, anime-ul ăsta este şi o super comedie (oki, bine, comedie romantică, poftim). Oricum, e cât se poate de clar: dacă nu ar fi existat atâtea secvenţe haioase, atâtea personaje comice şi atâtea mutre caraghioase, modul de desfăşurare al acţiunii ar fi fost muuult peste puterile mele.

Ca dovadă, am văzut pentru prima oară o secvenţă dintr-un episod pe Animax. Grafica nu mă dădea neapărat pe spate, deşi nu era nici rea, iar secvenţa cu pricina era destul de siropoasă, momentul tipic în care eroina îşi aminteşte o serie de întâmplări siropoase cu personajul principal masculin şi realizează că îl iubeşte. Boooooooring. Plus că mă enerva din cale afară modul în care vorbeau (în loc de limba japoneză standard, personajele vorbesc în dialectul Kansai). Aşa că am trecut peste. O săptămână mai târziu însă, la acelaşi Animax, am dat cu ochii de episodul 6….episodul „fatal”. Pentru că a inclus exact momentul cheie, în care Ea îi mărturiseşte lui dragostea, după multe chinuri, răzgândiri, bâlbâiri, secvenţe comice, obraji înroşiţi etc etc…şi…pang! Sfârşit. Sfârşitul episodului, adică. Evident că nu mi-a dat pace curiozitatea, voiam să ştiu ce o să mai urmeze, m-am decis că nu pot aştepta o săptămână întreagă ca să văd şi episodul 7, deci m-am apucat serios de anime. Citește restul acestei intrări »

Premiul Most Wanted Blog pe luna decembrie

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 87 de urmăritori

Goodreads

decembrie 2021
L M M J V S D
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031