You are currently browsing the tag archive for the ‘romance’ tag.

timelessAlexia was having a scientific breakthrough and being stranded somewhere near the Strait of Gibraltar in the Atlantic Ocean wasn’t going to stop her epiphany.

***

Odată cu Timeless, al cincilea şi ultimul volum, s-a scurs şi timpul petrecut printre umorul fin, personajele colorate şi aventurile din seria The Parasol Protectorate. Dar cartea a fost excelentă, puzzle-ul s-a închis exact aşa cum trebuie, iar eu abia aştept sequel-ul plănuit pentru 2015 (?), deşi sunt ameninţată în momentul de faţă uşoara „depresie” inevitabilă (de fapt „book hangover”, căci e mai potrivită expresia). Una peste alta, cele cinci romane aventuro-steampunk-romance ale lui Gail Carriger şi-au câştigat un loc pe raftul „de recitit cu prima ocazie”. Citește restul acestei intrări »

Heartless_coperta“Spin the parasol three times and repeat after me: I shield in the name of fashion. I accessorize for one and all. Pursuit of truth is my passion. This I vow by the great parasol.”

Ivy did as she was told, face serious and concentrated. (…)

“Now pick the parasol up and raise it, open, to the ceiling. Yes, just like that.”

“Is that all? Shouldn’t the vow be sealed in blood or something like?”

“Oh, do you think?”

Ivy nodded enthusiastically. Alexia shrugged.“If you insist.” She took back her parasol, snapped it closed, and twisted the handle. Two wickedly sharp spikes projected out of the tip, one of silver, the other of wood. Ivy inhaled in appreciation. Lady Maccon flipped the parasol about. Then she took off one of her gloves. After a moment’s hesitation, Ivy did the same. Alexia nicked the pad of her thumb with the silver spike and then did the same for Ivy, who gave a little squeak of alarm. Then Alexia pressed their two thumbs together.

“May the blood of the soulless keep your own soul safe,” intoned Alexia, feeling appallingly melodramatic but knowing Ivy would love this better than anything.

Ivy did. “Oh, Alexia, this is so very stirring! It should be part of a play.”

Cu o viteză uluitoare (am ajuns deja la 1 carte/zi) şi un sentiment de tristeţe deja făcându-şi loc prin stomac în loc de fluturii literari pe care numai un cititor entuziasmat poate să îi aibă (pentru că în momentul ăsta mai am doar un singur volum şi termin seria), am dat gata şi Heartless, romanul cu cele mai multe întorsături neaşteptate din întreaga serie Parasol Protectorate a lui Gail Carriger, adicătelea al patrulea. Alexia Tarabotti, Lady Maccon, e vizitată de o fantomă incoerentă care are un singur lucru de anunţat: cineva plănuieşte să o ucidă pe Regină. Iar eroina noastră, la fel de acidă, încăpăţânată, temeramentală şi preocupată de maniere ca întotdeauna, se pune pe investigat, printre porci spinoşi zombie, vampiri care (încă) mai vor să o omoare, pălării la modă şi intrigi politice. Citește restul acestei intrări »

Blameless_cover

Lady Alexia Maccon was the type of woman who, if thrown into a briar patch, would start to tidy it up by stripping off all the thorns.

Citind Blameless, mi-a fost dintr-o dată foarte clar de ce seria Parasol Protectorate a fost adaptată şi în variantă manga (am scris deja despre cele trei volume Soulless manga pe care sunt din ce în ce mai tentată să pun mâna). Simplu: pentru că povestea are de toate şi taman ce-i trebuie ca să se potrivească şi în această bucăţică a pop-culture japoneze. Nu numai că decorul e atrăgător prin suprapunerea natural-supranatural şi elementele împrumutate din zona steampunk, dar acţiunea chiar e menită să ţină în priză orice cititor respectabil, iar personajele ilustrează multe dintre tipurile întâlnite (şi) în anime-uri. Iar în ciuda firii complet nepredispuse la stări emoţionale puternice a Alexiei, Blameless are, de data aceasta, nişte momente (fie ele paragrafe întregi sau doar fraze) suficient de puternice cât să dărâme emoţional un clan întreg de fane şi fani. Citește restul acestei intrări »

Din nefericire, stilul grafic îngrozitor a fost păstrat în coperta celui de-al doilea volum al seriei

Din nefericire, stilul grafic îngrozitor a fost păstrat în coperta celui de-al doilea volum al seriei

“How dare you! You impudent”—whack—“arrogant”—whack—“overbearing”—whack—“unobservant dog!” Whack, whack. Normally Alexia wasn’t given to such language or unadulterated violence, but circumstances seemed to warrant it. He was a werewolf and, without her touching him and canceling out his supernatural abilities, practically impossible to damage. Thus, she felt justified in clobbering him a couple of times for discipline’s sake.

O dimineaţă confuză, un regiment de corturi pe peluza din faţă şi întâmplări inexplicabile în mijlocul Londrei sunt doar începutul, iar când plecarea bruscă a Lordului Conall Maccon se suprapune cu o ameninţare în aceeaşi direcţie geografică, o franţuzoaică misterioasă şi câteva bănuieli de spionaj, Alexia trebuie să ia (din nou) problemele în propriile mâini. Changeless, al doilea volum al seriei Parasol Protectorate, aduce mai mult mister, personaje la fel de savuroase şi deliciosul stil umoristic a la Gail Carriger, într-un roman steampunk cu ceva mai puţin romance şi ceva mai multă aventură.

Changeless vine să stabilească un mic „echilibru” în serie pentru că, prin comparaţie cu Soulless, povestea de dragoste se mută, niţeluş, pe locul al doilea, lăsând loc unei intrigi ceva mai împănate de mister. Dar nu vă temeţi: Alexia şi Conall continuă să rămână unul dintre cele mai amuzante cupluri din literatura fantastică (şi nu numai), iar autoarea nu ne lasă să ducem lipsă de paragrafe „romantice” (păstrez ghilimelele şi notez că adjectivul a fost ales cu greu, pentru că cei doi sunt cât se poate de departe de dialoguri siropoase şi inimioare rozalii). Citește restul acestei intrări »

Soulless_by_Gail_Carriger_cover

Coperta primei ediţii

Nebănuite sunt căile prin care poţi să descoperi o carte bună. Să zicem, de exemplu, că îl „urmăreşti” pe Facebook pe autorul tău preferat. Într-o seară omul întreabă, într-un status pe care îl vezi din întâmplare (căci tu nu stai prea mult pe FB), ce audiobook să-şi aleagă din două titluri pe care şi le doreşte. Una din cărţile menţionate ţi-e cunoscută (şi ştii că e foarte apreciată), de cealaltă n-ai auzit în viaţa ta, dar comentatorii se luptă acerb pentru amândouă…  Şi uite aşa devii brusc curios, vrei să afli mai multe despre această a doua carte pe care autorul tău preferat chiar ar vrea să o citească şi dai peste… Soulless, primul volum din seria Parasol Protectorate a autoarei Gail Carriger.

Recunosc, dacă n-ar fi fost întâmplarea cu pricina, n-aş fi ajuns în veci să descid cărţulia asta… Sau exagerez eu şi aş fi găsit-o, eventual, prin cine ştie ce miracol al recomandărilor de pe Goodreads… deşi nu sunt fan steampunk şi nici al epocii victoriene, iar coperta îngrozitoare mi-ar fi iscat mari mari îndoieli. Dar Soulless s-a dovedit, până la urmă, un romance steampunk atât de savuros încât l-am devorat în doar două nopţi târzii (căci e întotdeauna mai plăcut să citeşti despre vârcolaci şi vampiri victorieni în linişte nocturnă).

Înainte să oftaţi colectiv şi să aruncaţi în mine cu volumele (oribil traduse la Rao, de altfel) din Twilight, pentru că aţi auzit cuvintele „vampiri”, „vârcolaci” şi „romance” folosite în aceeaşi propoziţie, mă voi apăra strigând din toţi rărunchii că cele două serii nu au nicio treabă una cu cealaltă. De fapt, dacă ar fi să compar romanul lui Gail Carriger cu oricare alt romance, m-aş gândi, mai degrabă, la Pride and Prejudice al lui Jane Austen. Nu de alta, dar avem o eroină tăioasă (în inteligenţă şi cuvinte) şi un erou plin mândrie care par să nu se sufere, un stil comico-ironic savuros şi o societate cu reguli stricte… oki, mă opresc totuşi aici cu această comparaţie, pentru că nu vreau să denaturez în vreun fel părerile posibililor potenţiali cititori. Fiecare cu opiniile lui. Citește restul acestei intrări »

Băiatul cel mai vesel şi popular din şcoală o observă din întâmplare pe ea, ciudata izolată, şi-i pică cu tronc? Hmmmmmmm, pe cuvânt că sună cunoscut! Pe cuvânt că ar putea fi… Kimi ni todoke! Din fericire, nu e:) Suki-tte Ii na yo. (cu punct cu tot!) sau, mai bine zis, Say I love you, e un alt romantic comedy ongoing a la school life pe care am pus ochii recent (mulţumesc pentru recomandare, Bianca:D). Deşi se apropie ca tematică de Kimi… câştigă destule puncte în plus pentru un singur lucru: nu are o eroină care de abia vorbeşte limba japoneză, ceea ce face anime-ul (al naibii de) urmăribil (despre cum am încercat de trei ori să mă uit la Kimi ni todoke doar ca să îmi smulg părul din cap 5 minute mai târziu pentru că nu o suportam pe Sawako, poate voi povesti altă dată).

Suki-tte Ii na yo. are doi protagonişti aflaţi la poluri opuse. Din cauza unei întâmplări din copilărie, Tachibana Mei nu are niciun prieten adevărat şi nici măcar alte cunoştinţe de vârsta ei, fiind convinsă că mai devreme sau mai târziu va fi (iarăşi) trădată. Lipsa de încredere în ceilalţi se reflectă în statutul ei social de la liceu: ciudata izolată. De cealaltă parte, Kurosawa Yamato este idolul şcolii: deosebit de cool, deosebit de frumos, deosebit de popular – deosebit de deosebit din toate punctele de vedere, de fapt –   este în general vânat de toate fetele şi de agenţiile de recrutare. Cum ajung cei doi să se cunoască este… o parte importantă din poveste, aşa că voi, cei curioşi, urmăriţi anime-ul. Citește restul acestei intrări »

Prinţesa şi cavalerul (aka Vampiriţa şi vârcolacul)

N-am nicio înclinaţie pentru poveştile cu vampiri (şi vârcolaci), dar uite că tot dau peste ele. Şi de data asta am nimerit una ciudăţică bine – Dance in the Vampire Bund.

O foarte bună parte din primul episod m-a plictisit de moarte, deşi, sincer, îi apreciez originalitatea, pentru că este construită exact pe structura unui show TV (de tipul celor îngrozitoare, dar populare, din ziua de azi). În cadrul show-ului, diverşii invitaţi din lumea mondenă îşi spun părerea cu privire la existenţa vampirilor, pe fondul mai multor crime petrecute recent, în urma cărora victimele sunt găsite cu urme de muşcături pe gât. Pe bune, chiar e interesant (în teorie) modul în care au ales să înceapă povestea, dar în practică, a fost îngrozitor de greu de îndurat.

Doamnelor şi domnilor nemuritori, Edward, Bella, Dracula şi care mai sunteţi, plecaţi-vă în faţa Minei Ţepeş, regină peste vampiri!

Regina vampirilor, nimeni alta decât Mina Ţepeş (româncă de-a noastră, oameni buni), vrea să declare, în direct la televiziune, existenţa vampirilor, şi să anunţe că vor să se stabilească pe o insulă din apropierea Tokyo (Tokyo Land Reclamation #0). Numai că, evident, lucrurile nu merg chiar aşa cum ar fi vrut ea, şi lucrurile o iau razna (dacă suferiţi de aceeaşi plictiseală cronică în timpul emisiunii TV, recomand să săriţi direct pe la minutul 15 – nu o să pierdeţi cine ştie ce). Citește restul acestei intrări »

Dacă aş lua-o razna de tot şi m-aş apuca să vorbesc cu anime-urile, probabil că i-aş declara lui Brave 10: „Soarta a făcut să ne întâlnim!”

Oki, glumeam, deşi vorbele mele nu ar fi cu totul neadevărate, ţinând cont că peste anime-ul ăsta am dat dintr-o pură întâmplare. Şi apoi mi-am dat singură o palmă peste frunte, întrebându-mă cum de nu l-am găsit până acum, pentru că este o combinaţie excelentă de acţiune, romantism, eroi simpatici şi elemente fantastice, totul ambalat într-o grafică super şi o atmosferă destinsă. Cu alte cuvinte, e ceea ce caut de obicei la anime-uri. Desigur, nu toată lumea pare să fie de acord cu mine… Citește restul acestei intrări »

Pe principiul „dacă poveşti de dragoste cu vampiri şi vârcolaci prin la public în zilele noastre, de ce să nu ne orientăm şi către alte biete creaturi năpăstuite din filmele horror, condamnate mereu să fie personajele negative?”. Zombie, de exemplu… Dar cum nimeni n-o să vrea să se uite la un protagonist desfigurat şi lipsit de gândire care se târâie dintr-un loc în altul alergând după oameni pe care să îi mănânce (imaginea clasică a unui zombie), schimbăm un pic lucrurile… Şi uite aşa ajungem la Sankarea, un anime romance construit pe povestea de dragoste dintre un adolescent cu hobby-uri ciudate şi o fată frumoasă readusă la viaţă. Citește restul acestei intrări »

O sabie şi petale de cireş... Atmosfera din Hakuouki - Shinsengumi Kitan, în rezumat

Am început să mă uit la Hakuouki oarecum…împotriva propriei raţiuni (cei care au văzut ambele serii probabil că bănuiesc la ce mă refer). Din păcate, anime-ul părea prea interesant ca să rezist, mai ales că e romance, e „cu samurai”, alunecă niţel spre fantasy (deşi îmbină multe elemente din istoria Japoniei cu care nu-s tocmai la curent) şi are o grafică extraordinară. Desigur, faptul că e un reversed harem plin de personaje masculine cât se poate de atrăgătoare care roiesc în jurul unei singure fete (complet neajutorate) ar putea să dea un indiciu asupra cărui public îi este în principal dedicat.

Protagonistul, băiat cool de felul lui

Hakuouki Shinsengumi Kitan este prima serie a anime-ului, iar acţiunea se desfăşoară în jurul anului 1864 şi are în centru cei mai importanţi membri ai grupării Shinsengumi. Problema e că, dacă eşti total pe dinafară când vine vorba de istoria Japoniei, e posibil să nu te atragă foarte tare acţiunea. Recomandarea mea este ca, înainte de a începe să vedeţi anime-ul, să aflaţi un minim de detalii despre perioada respectivă.

*pauză de google-uit despre Shinsengumi* Citește restul acestei intrări »

Premiul Most Wanted Blog pe luna decembrie

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 87 de urmăritori

Goodreads

decembrie 2021
L M M J V S D
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031