The Mad Ship – Robin Hobb

„There is no chance, only destiny. (…) It is one of the cornerstones of Sa’s teachings. That destiny is not reserved for a few chosen ones. Each man has a destiny. Recognizing it and fulfilling it are the purpose of a man’s life. (…) If a man can believe [this teaching], then he can know he is as important is any other man. He can also know that he is no more important than any other is. It creates a vast equality of purpose.” (The Mad Ship, p. 745)

The Mad Ship, al doilea volum din trilogia The Liveship Traders, începe în forţă – în nici 50 de pagini, deja a dezvăluit secretul din spatele lemnului magic (wizardwood) şi a stârnit alte câteva zeci de întrebări legate de tărâmul magic. Evident, asta nu poate însemna decât un singur lucru: pentru prima dată avem şi perspectiva negustorilor din Rain Wild. Nici că se putea să fie mai promiţător, iar Hobb nu se opreşte aici. Profitând de avantajele naraţiunii la persoana a III-a, extinde câmpul de cunoaştere al cititorului dincolo de ceea ce îi oferise până acum, adăugând un personaj nou, din afara Bingtown-ului, pentru a completa imaginea asupra evenimentelor şi a ajuta la înţelegerea lor.

Dacă uneori se mai întâmplă ca romanul din mijlocul unei trilogii să nu se ridice la înălţimea aşteptărilor create de primul volum sau să nu ofere satisfacţiile rezolvării poveştii pe care le asigură ultimul, aici nu a fost cazul. The Mad Ship este o carte extraordinară, pe măsura lui Ship of Magic, ba, aş putea îndrăzni să spun, chiar mai bună, pentru că, aflându-ne deja în toiul poveştii, nu au mai fost necesare capitole introductive care să construiască de la temelie o lume complexă cu personaje atât de vii şi de credibile cum ne-a obişnuit Hobb deja.