Vânătoarea sfântă – Bujold is back:)

Ei bine, iată o carte foarte frumoasă care a reuşit să ma lase totuşi în ceaţă, fără nicio legătură cu finalul sau ceva de genul ăsta. Pur şi simplu, undeva după jumătatea cărţii apar pagini întregi în care traducerea o ia pe coclauri şi îşi scot colţii tot felul de greşeli de redactare. Ceea ce m-a cam enervat oleacă, ce-i drept.

Dar să vedem mai întâi partea plină a paharului. A, şi e vorba de „Vânătoarea sfântă” a lui Lois McMaster Bujold („The Hollowed Hunt” în original).

Am aşteptat ceva vreme cartea asta şi am fost extraodinar de bucuroasă când a apărut în sfârşit (oficial luna trecută, dar eu am făcut rost de ea de abia în iulie), aşa că m-am apucat de citit cu nerăbdare. Şi da, am redescoperit-o cu aceeaşi plăcere pe Bujold în fiecare pagină: personajele simpatice care ajung iarăşi uneltele zeilor (unele dintre ele fără să vrea, evident), povestea frumoasă de dragoste, umorul şi nu în ultimul rând, întâmplări ciudate, pline de mister, încurcaturi şi cotituri neaşteptate şi, mai ales, un final aşa cum trebuie să fie. Singura problemă este că părţile traduse aiurea au cam stricat atmosfera.

Veşti de pe frontul cărţilor

În primul şi în primul rând, cele mai importante veşti, care m-au făcut foarte fericită: în sfârşit a apărut „Vânătoarea sfântă” a lui Lois McMaster Bujold şi la noi. De fapt, sunt mai mult decât fericită, pentru că la cât au tot amânat cei de la Tritonic, nu mai credeam că o să o publice vreodată. Abia aştept să pun mâna pe cartea asta.

În altă ordine de idei, şi în cu totul alte spaţii (literare şi geografice), George R.R. Martin dansează în cercuri, la propriu.