You are currently browsing the tag archive for the ‘Veronica Roth’ tag.

Nu.

Nu. Pur şi simplu, NU.

Am avut o înţelegere, Carte. Am avut o înţelegere, iar tu îmi înfigi cuţitul în spate, fără ca măcar să ai vreo scuză.

Aceasta nu este o recenzie, ci o plângere, adresată nimănui, plină de spoilers, fără nicio utilitate. Despre al treilea şi cel de pe urmă volum al seriei Divergent, Allegiant. Care reuşeşte să dea de pereţi cu toată seria.

*Text scris sub influenţă emoţională. MEGA SPOILERS AHEAD* Citește restul acestei intrări »

insurgent_copertaEvident,de fiecare dată când citesc cărţi din astea mititele şi agitate, gen Divergent, intru într-un ritm din ăla nebun în care termin un volum şi imediat sar la următorul, fără niciun pic de pauză pentru respirat (sau pentru scris recenzie la timp). Cam aşa am păţit cu Insurgent, volumul doi al seriei scrise de Veronica Roth, pe care mi-e puţin greu să-l separ, în acest moment, din firul narativ integral (începe exact de unde a rămas volumul anterior, oameni buni, ce pot eu să-i fac?).

Nu vă faceţi griji şi nici iluzii: eroina noastră bătăioasă încă încearcă să îşi rezolve problemele de identitate, încă merge pe dibuite în privinţa relaţiilor personale (love&friendship wise), încă se chinuie să afle mai multe despre lume (şi folosesc această expresie la propriu, pentru că întrebările rămase fără răspuns din primul volum îşi vor găsi, într-un final, ceva răspunsuri, datorită căutărilor acerbe ale lui Beatrice). Desigur, nu mă aşteptam să ieşim din genul young adult, dar Insurgent pare o carte un pic mai matură, un pic mai complexă şi, pe de-a-ntregul, mai bună decât predecesoarea. Şi, oameni buni, all hail şi un hip-hip ura!!! pentru … romanul young adult FĂRĂ triunghi amoros! Citește restul acestei intrări »

divergentColinde în radiouri şi luminiţe de Crăciun în tot oraşul? Se pare că e perioada aceea a anului în care… descopăr un nou roman young adult şi îl citesc la viteza luminii (de exemplu, acum câteva ierni făcusem o obsesie complet nemotivată pentru Casa nopţii). Nu mă întrebaţi ce legătură logică există între cele două elemente – se pare că apropierea zăpezii determină, în cazul meu, o dorinţă puternică de a citi nişte YA bun.  Pe scurt, conexiunea logică nu există şi nu contează. Important e să ne concentrăm pe ce avem la îndemână, adică pe Divergent, primul roman din seria omonimă a autoarei Veronica Roth. Cum am aflat de ea? Simplu: am văzut trailer-ul filmului care va apărea în martie anul viitor. Profit de ocazie pentru a  saluta iniţiativa hollywoodiană de a prelua cât mai multe bestseller-uri (young adult, dar nu numai) şi de a le adapta în producţii cinematografice: am convingerea că ajută foarte mult la răspândirea lecturii în zilele noastre (măcar la o parte din populaţia tânără), în condiţiile în care din ce în ce mai puţini „young adults” par dornici să citească.

Dar destul cu discuţiile despre societatea actuală, când în Divergent avem de explorat o lume „nouă”, distopică: un viitor post-apocaliptic în care oamenii sunt împărţiţi în cinci facţiuni, centrate, fiecare, în jurul unei virtuţi: Abnegation (Abnegaţie), Dauntless (Curaj), Erudite (Cunoaştere), Candor (Adevăr) şi Amity (Prietenie). Comportamentul membrilor este definit de regulile şi aşteptările facţiunii din care fac parte şi, conform acestora, îndeplinesc anumite roluri în societate. Pe scurt şi simplificat, câteva exemple: oamenii din Dauntless, neînfricaţi, păzesc gardurile din exterior, membrii facţiunii Amity sunt responsabili pentru serele şi grădinile care asigură mâncarea, erudiţii se ocupă de dezvoltarea tehnologică, altruiştii fac muncă de voluntariat şi se ocupă de conducerea politică, pentru că sunt interesaţi doar de binele celorlalţi. Citește restul acestei intrări »

Premiul Most Wanted Blog pe luna decembrie

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 87 de urmăritori

Goodreads

octombrie 2022
L M M J V S D
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31