8 ianuarie 2013 – lansarea ultimului volum din seria „Roata timpului”

Ceea ce încă nu îmi vine să cred că se întâmplă… Ultimul volum din saga „Roata timpului”, al 14-lea, lansat în sfârşit oficial astăzi, după aproape 20 de ani (nu pot decât să mă bucur că nu am descoperit seria PREA devreme – şi aşa mi s-a părut că am aşteptat mult prea mult…).

The Memory of Light promite 909 pagini şi finalul aventurii, sub scriitura lui Brandon Sanderson care a avut ca repere notiţele originale ale lui Robert Jordan şi ultimul capitol scris integral de autor înainte să moară. Nu mai rămâne deocamdată nimic de zis, doar de citit…

P.S. Desigur, vorbesc despre lansarea oficială a cărţii în limba engleză. La cum se mişcă Rao (editura „de abia” a lansat volumul 5), probabil că vor mai fi de aşteptat încă 20 de ani pentru traducerea în română…

Towers of Midnight – volumul 13 din „Roata timpului”

Înainte de a nota două-trei vorbe despre Towers of Midnight, pe care tocmai l-am terminat de citit, mă simt datoare să spun câteva cuvinte şi despre celelalte 3 volume pe care nu le-am sărit , dar despre care nu am apucat să mai scriu nimic pe blog – Crossroads of Twilight – vol 10, A Knife of Dreams – vol 11 şi The Gathering Storm – vol 12.

Se întâmplă că pe acestea 3 le-am parcurs într-o perioadă destul de agitată, aşa că, spre ruşinea mea, deşi am tot zis că o să le menţionez cândva şi pe aici, n-am mai apucat. Perioada asta e destul de îndepărtată, iar amintirile mele precise despre fiecare volum în parte au devenit între timp destul de vagi, dar îmi dau silinţa să menţionez câte ceva.

Atât Crossroads of Twilight, cât şi A Knife of Dreams au fost scrise de Robert Jordan şi continuă în ritmul nostru obişnuit povestea. Sincer, pe alocuri, unele secvenţe devin destul de tărăgănate şi nu pot să neg că unele momente m-au cam scos din sărite pentru că încetineau ritmul acţiunii, însă, din fericire, nu într-atât încât să îmi pierd răbdarea. Toate astea s-au schimbat însă în The Gathering Storm…

Auzisem despre Brandon Sanderson fie că a făcut o treabă excelentă cu volumul 12, fie că a dat-o rău de tot în bară cu volumul 12. Unii fani erau mega încântaţi de el, alţii îl bombăneau în toate felurile posibile şi se plângeau că din cauza lui s-a cam dus naibii toată seria.

Winter’s Heart – volumul 9 din „Roata timpului”

„Winter’s Heart”, volumul 9 din saga „Wheel of time” (Roata timpului) a lui Robert Jordan, a început în forţă şi s-a terminat în forţă şi cred că a avut cel mai mişto prolog de până acum (restul mă cam plictiseau, să spun sincer), mai ales că se întâmplă ceva bun chiar din primele pagini. Oricum, povestea noastră continuă, cu bune şi cu rele, la fel ca şi până acum.

Prologul preia ştafeta de unde s-a încheiat volumul 8 şi include ceva acţiune „din turn”, pe Elayne, Toveine (o Aes Sedai a cărei situaţie devine mai mult decât interesantă) şi pe Rand. În primele 200-300 povestea se cam bazează pe capitole cu Elayne, Perrin şi Faile, ceea ce poate deveni oarecum obositor pentru o vreme, însă din fericire, totul revine la normal şi după aia, încet încet, ne întoarcem şi la celelalte personaje…mai puţin la Egwene. Egwene nu apare decât o singură dată în toată cartea (şi aici din perspectiva lui Elayne), pentru câteva pagini, tocmai când acţiunea devenise interesantă în ceea ce o priveşte… probabil că vom recupera din plin în volumul 10.

A Crown of Swords

„Life is a dream – than knows no shade.
Life is a dream – of pain and woe.
A dream of which – we pray to wake.
A dream from which – we wake and go.

Who would sleep – when the new dawn waits?
Who would sleep – when the sweet winds blow?
A dream must end – when the new day comes,
This dream from which – we wake and go.”

(Cântec de jale Aiel – „A Crown of Swords”, Robert Jordan, p. 65)

„A Crown of Swords” este volumul al 7-lea din saga „Roata timpului” a lui Robert Jordan şi, până acum, volumul meu favorit. Oarecum. Adică teoretic vorbind, nu pot face diferenţa între toate părţile aceleiaşi poveşti, pentru că sunt doar bucăţi dintr-un întreg şi întregul este minunat aşa cum e, doar că…în volumul ăsta se întâmplă câteva lucruri care „mi-au mers drept la inimă” (după cum zice expresia). Aceste lucruri (pe care nu o să le divulg, sunt strict secrete pentru neiniţiaţi şi spoilers pentru fanii care nu au citit până acum toate cărţile) vizează cuplul meu preferat din serie, un al doilea cuplu preferat şi…pe Mat Cauthom, care învaţă şi el o mică lecţie foarte necesară.

Lord of Chaos – volumul 6 din Roata Timpului

„Give me your trust, said the Aes Sedai,
On my shoulders I support the sky.
Trust me to know and to do what is best,
And I will take care of the rest.

But trust is the color of a dark seed growing
Trust is the color of a heart’s blood flowing
Trust is the color of a soul’s last breath
Trust is the color of death.

Give me your trust, said the queen on her throne,
for I must bear the burden all alone.
Trust me to lead and to judge and to rule,
and no man will think you a fool.

But trust is the sound of the grave dog’s bark
Trust is the sound of betrayal in the dark
Trust is the sound of a soul’s last breath
Trust is the sound of death.”

(„Lord of Chaos”, p 797, versuri din amintirile lui Mat)

Aş vrea să pot spune că nici de data asta nu o să divulg elemente care să fie considerate oarecum spoilers, dar dacă o să o ţin tot aşa, de fiecare dată când voi spune câteva vorbe despre un alt volum din „Roata timpului”, o să sune izbitor de mult cu anteriorul. Dar până să ajungem acolo, aş mai avea câte ceva de menţionat. De exemplu, faptul că „Lord of Chaos”, al şaselea volum al operei fantasy „Wheel of Time” de Robert Jordan, nu-i un mizilic. De fapt, sub coperta neagră cu şarpe albastru se ascund 1011 pagini de acţiune (1036 cu tot cu glosarul care nu se mai pune la socoteală). Ceea ce mi-a plăcut la nebunie, evident: cu cât am mai mult de citit despre personajele mele preferate, cu atât mai bine.

De altfel, cititul în sine a devenit mult mai uşor după ce m-am obişnuit cu stilul autorului în limba engleză (mă rog, deja devenise mult mai uşor încă de pe la jumătatea volumului 5). Acum nu îmi mai distrage atât de mult atenţia de la lectură orice amărât de cuvânt necunoscut, căruia reuşesc de multe ori să îi găsesc sensul în context.

Semi-SPOILERS drept în jos (pentru cei care nu au citit volumul 5) – trageţi cu ochiul pe propriul risc:)…oki, dacă mă gândesc mai bine, nu e cine ştie ce, dar fiţi cu băgare de seamă oricum…

The Fires of Heaven (ajunsesem la capătul răbdării)

Dacă de la început nu aş fi crezut (în mod greşit, după cum s-a dovedit până la urmă) că cei de la Rao o să lanseze volumul 5 din „Roata timpului” („Focurile cerului”) în septembrie 2010, nu m-aş fi apucat în august să recitesc volumele 1-4 din serie. Dacă nu m-aş fi apucat să le recitesc, nu aş mai fi fost aşa de (re)obsedată de ele şi nu mi-aş mai fi pierdut răbdarea la vestea că „Focurile cerului” va apărea până la urmă în primăvara lui 2011. Deci, dacă toate astea nu s-ar fi întâmplat, eu nu m-aş fi apucat să citesc „The Fires of Heaven” în engleză.

Dar, vorba cărţii, „The Wheel weaves as the Wheel wills” („Roata ţese după cum îi e voia”), aşa s-au desfăşurat lucrurile şi bine au făcut. Şi mare păcat ar fi fost să nu îmi iau până la urmă inima în dinţi şi să trec la englezeşte cât mai repede posibil. Nu că aş fi avut de ales – într-un final, tot aici ajungeam, că la ritmul de 1 volum în româneşte la un an (sau la 1 an jumătate, mai nou, după cum se vede în cazul lui „Fires of Heaven”) mă apucau pandaliile (şi bătrâneţile).