legion_cover„I didn’t know what would happen if one of my hallucinations shot me. How would my mind interpret that? Undoubtedly, there were a dozen psychologists who’d want to write a paper on it. I wasn’t inclined to give them the opportunity.” (Brandon Sanderson, Legion)

„It’s strange, the way the mind can change perception.”

“To be both a scientist and religious is to create an uneasy truce within a man,” Tobias said. “At the heart of science is accepting only that truth which can be proven. At the heart of faith is to define Truth, at its core, as being unprovable. Razon is a brave man because of what he is doing. Regardless of his discovery, one of two things he holds very dear will be upended.”

„A man seeking to meld science and faith, the first person—perhaps in the history of mankind—to actually find a way to apply science to the ultimate truths of religion. I find that noble.”

Brandon Sanderson reuşeşte de fiecare dată să mai scoată câte un as din mâneca lui infinită cu idei magice de pus pe hârtie. Toate cărţile semnate de el pe care le-a citit până acum mi-au plăcut, fără excepţie (cu grade uşor diferite de intensitate, ce-i drept, dar pe bune că nu are importanţă – până la urmă, toate aveau scânteia aia de originalitate pe care ţi-o doreşti ca cititor fantasy… şi nu numai). Culmea e că nu mă aşteptam la cine ştie ce de la nuvela lui recentă „Legion”. Meh, mi-am zis eu, o povestire mică şi amărâtă n-are cum să fie la fel de tare ca un roman. Nu?

Aiurea! De data asta, Sanderson merge pe un proiect micuţ, dar la fel de spectaculos ca oricare dintre lucrările lui mai bogate în număr de cuvinte (sau volume). Poate că primele câteva pagini nu au foarte mult sens, ba chiar începi să te gândeşti cum de-a reuşit să pornească de la aşa o idee oarecum răsuflată – un Nea’ Nimeni care are halucinaţii… însă nu tocmai halucinaţii normale.

Stephen Leeds, poreclit „Legiunea” (Legion) suferă de o „afecţiune” psihică specială – poate genera un număr infinit de „persoane” sau „aspecte”: entităţi sub forma unor halucinaţii cu o serie de capacităţi specializate. Dincolo de faptul că sunt „fiinţe” imateriale pe care le vede doar el, cu identitate şi voinţă proprie, acestea îi oferă nişte abilităţi dincolo de cele ale unui om normal (de exemplu, abilitatea de a învăţa o limbă străină în doar câteva ore, cu ajutorul unei entităţi create special pentru acest scop). Nuvela este construită pornind de la ideea unei anchete poliţiste… dar să dezvălui mai mult de atât ar însemna să dau de gol cam o cincime din carte. E suficient să spun că în centrul anchetei se află un aparat foto cu proprietăţi cât se poate de imposibile.

legion_2Poate că nu a avut foarte multe pagini la dispoziţie pentru a lucra la caracterizarea personajelor, dar Sanderson face o treabă foarte bună în a oferi cititorului o imagine suficient de detaliată a „aspectelor” create de Stephen (măcar a celor mai importante). Sunt şi semne legate de un alt mister, care sugerează fără doar şi poate continuarea poveştii pe viitor – sper ca de data aceasta autorul să ia în considerare măcar un mini-roman.

Şi, ca un gând de final, amestecul de ştiinţă şi religie e întotdeauna fascinant la Sanderson. Iar „Legion” nu face excepţie de la regulă, chiar dacă de data asta scoate din mânecă doar o nuvelă.