You are currently browsing the monthly archive for februarie 2012.
Rin nu prea se pricepe să mintă convingător. Deşi se străduieşte...
Ao no Exorcist (Blue Exorcist) e un exemplu foarte bun de tocăniţă anime cu ingrediente europene făcute fărâmiţe şi amestecate în sos specific japonez, cum numai băieţii din Ţara Soarelui Răsare ştiu să facă. Înainte să vă faceţi cine ştie ce idei din cauza termenilor mei de comparaţie, trebuie subliniez că Ao no Exorcist nu are absolut nicio tangenţă cu lumea culinară: este un anime shounen cât se poate de mişto, un fantasy niţeluş demonic cu multă acţiune, destulă comedie şi un erou olecuţă atipic, pentru că, deşi se bate parte în parte cu demonii de toate naţiile, are la rându-i nişte urechi ascuţite şi o coadă cât se poate de diavolească…
Şi cam ăsta e maximul de înfăţişare diavolească la care poate ajunge eroul nostru într-o zi obişnuită...
Anime-ul îşi construieşte lumea bazându-se iniţial pe câteva elemente din religia creştină, preluate mai mult cu numele (şi poate o idee de reprezentări grafice) decât cu orice altceva. De fapt, japonezii sunt maeştri în preluare de elemente occidentale „golite de conţinut” pe care le folosesc pe post de „decor” pentru a construi o lume fantastică nouă, care sună cunoscut, dar de fapt nu e deloc ceea ce te aşteptai. Citește restul acestei intrări »
Într-o seară m-am jucat cu unele poze mai vechi. Şi s-au făcut ferestre către altă realitate.
(şi ziceam că data trecută a fost naşpa că n-au fost decât 1000-2000 de oameni? Ia să mai tăiem un zero…) Citește restul acestei intrări »
De ce, de ce un anime care ar trebui să clocotească de bătălii sângeroase între o spadasină periculoasă şi nişte monştri hidoşi, duşmani ai omenirii, un anime care ar trebui să te ţină cu sufletul la gură minut după minut şi să te facă să nu te mai dezlipeşti de ecran… are cel mai plictistitor prim episod din lume?
Sau poate eu, în naivitatea mea, m-am aşteptat la mult prea multe de la Blood-C, când de fapt nu era cazul?
Later edit.
(cu scuzele de rigoare faţă de toţi fanii anime-ului, daaaaar…) Primele 4 episoade din Blood-C m-au plictisit cumplit. Al 12-lea a fost atât de plin de acţiune, şocant din pricina dezvăluirilor şi sângeros, încât nu mi-a venit să cred. Mai mult, m-a convins să aştept cu nerăbdare filmul artistic animat (Blood-C: The Last Dark) care va încheia povestea şi care va avea premiera în Japonia pe 2 iunie 2012 . Citește restul acestei intrări »
Da, am fost ieri la protestele Anti ACTA organizate în Piaţa Universităţii, deşi astfel de manifestaţii nu sunt deloc genul meu. Dar mi s-a părut (şi mi se pare în continuare) important să fiu prezentă acolo fizic, să nu rămân doar un internaut anonim din spatele unui monitor, ci chiar „o persoană în carne şi oase”, încă un om „real” dintr-o mulţime „reală” – pentru că, ne place sau nu, politicienii şi factorii de decizie sunt de fapt impresionaţi (în ce măsură or fi impresionaţi, până la urmă…) nu atât de 3 milioane de semnături de pe o petiţie online, cât de 3 mii de oameni care protestează gălăgios (dar paşnic, subliniez) în piaţa publică.
Nu zic că petiţiile online, articolele, share-urile pe Facebook, Twitter şi ale media nu au nici relevanţă, ba din contră! Fără ele, veştile nu ajung acolo unde trebuie, oamenii nu află nimic şi nu reacţionează. În plus, cu cât mai multe semnături, cu atât mai bine. Dacă sunteţi anti ACTA, semnaţi toate petiţiile, trimiteţi mail-uri către europarlamentarii noştri, ba chiar telefonaţi-le şi scrieţi-le scrisori pe hârtie, share-uiţi toate video-urile, publicaţi pe bloguri şi daţi de veste tuturor prietenilor, aderaţi la Black March (luna martie a anului 2012 în care nu cumpărăm sau nu descărcăm cărţi, muzică sa filme şi nu mergem la cinema), pe scurt, faceţi tot ce vă stă în puteri să duceţi vestea mai departe. Citește restul acestei intrări »
Wind of Colours 