You are currently browsing the monthly archive for Noiembrie 2011.

.

.

.

.

În cadrul Academiei Saotome se respectă cu stricteţe regulile de bună conduită - întârzierile nu sunt permise

Nu suport musical-urile… De la filme vechi la desene Disney, de fiecare dată când un personaj se lansează într-o cântare fără noimă  în mijlocul acţiunii, văd dublu. Dacă am noroc, sar peste. Dacă nu, rabd cu stoicism, deşi îmi vine să o iau la goană.

Nu prea suport nici harem-urile (fie ele şi reversed harem – în traducere pentru cei care nu-s la curent cu terminologia, adică anime-uri unde personajul principal este înconjurat de mai multe personaje de sex opus cât se poate de atrăgătoare care îi dau târcoale) – mi se par trase de păr şi de-a dreptul agasante. Adică, ce s-a întâmplat cu bietul triunghi amoros de bun simţ? De unde şi până unde şase sau şapte inşi/ inse în jurul unei singure persoane?

Directorul Academiei este el însuşi un exemplu de integritate

Nu suport, deci, nici una, nici alta. Atunci, de ce m-am holbat 4 episoade jumătate la Uta no Prince-sama!?!?! Bună întrebare.

Primul episod ne aruncă direct în mijlocul acţiunii – Haruka, personajul principal feminin, a întârziat la examenul de admitere, iar gardienii, stricţi şi neînduplecaţi ca orice gardian de la porţile unei şcoli, nu o lasă să intre. Din fericire, în ajutorul ei sar câţiva tipi cât se poate de arătoşi şi, până la urmă, fata reuşeşte să dea examenul, ajungând să fie admisă la o şcoală de muzică, dedicată atât viitorilor cântăreţi, cât şi viitorilor compozitori. Citește restul acestei intrări »

.

.

„Ţi-a trecut vreodată prin minte, Maestre Nouădegete, că o sabie e altfel decât alte arme? Securile, buzduganele şi altele asemenea sunt ucigătoare, nu-i vorbă, dar ele atârnă de centură ca nişte brute nătânge. (…) Dar o sabie… o sabie are glas. (…) În teacă, are puţine de spus, negreşit, dar nu trebuie decât să îţi aşezi mâna pe mâner şi începe să şoptească în urechea duşmanului tău. (…) Un blând avertisment. O vorbă de atenţionare. O auzi? (…) Acum, fă comparaţia cu o sabie pe jumătate scoasă. (…) Glăsuieşte mai tare, nu-i aşa? Şuieră o cumplită ameninţare. Vesteşte moartea. O auzi? (…) Acum compar-o cu sabia scoasă cu totul. (…) Acum strigă, nu-i aşa? Îşi urlă sfidarea! Răcneşte o provocare! O auzi?” (Tăişul sabiei, Joe Abercrombie, vol.1, pp. 232-233)

Citește restul acestei intrări »


.


.


 

Nu-l supăraţi pe Jiro...

Black Blood Brothers (prescurtat BBB) e genul de anime pe care-l urmăreşti mai mult pentru personajul principal şi mai puţin pentru intrigă – mai ales dacă povestea e înghesuită în 12 episoade amărâte şi producătorii nu s-au mai îndurat să-i facă un al doilea sezon.

În mod paradoxal, deşi am citit Twilight şi Dracula, urmăresc serialul Vampire Diaries şi mi-au plăcut seriile anime Vampire Knight şi Vampire Knight Guilty, de fapt nu prea mă dau în vânt după vampiri. Black Blood Brothers părea promiţător, totuşi, îl zărisem pe YouTube într-un video de tipul Top 10 Action Anime (cred) şi mi-am zis că merită, dacă personajul principal e aşa de badass. Nu m-am înşelat, BBB nu te plictiseşte, deşi are darul de a te face să te îndoieşti uneori de propria logică: acţiune-i destulă, grafica, mai mult decât acceptabilă şi chiar există un sâmbure de romantism pentru a face totul mai palpitant. Plus trădări, un război între vampiri şi oameni, antagonişti mai badass decât eroul şi o abordare interesantă a ideii de vampirism. Citește restul acestei intrări »


Ferris şi Ryner - se înţeleg destul de bine, în ciuda aparenţelor

(da, ştiu că titlul sună stupid)

Despre Legend of the Legendary Heroes ( Densetsu no Yūsha no Densetsu) n-am aşa multe de spus. Anime-ul mi-a plăcut foarte mult, personajele mi s-au părut super, dar are două puncte slabe – povestea care se încâlceşte foarte brusc spre sfârşit, şi finalul în sine, care te lasă cu ochii în soare –  nici n-a început bine acţiunea, că s-a terminat anime-ul şi producătorii n-au binevoit nici până la ora actuală să facă un al doilea sezon. Ce-i drept, atât light novel-ul, cât şi manga sunt ongoing, aşa că, dacă te omoară curiozitatea, poţi apela la ele (habar nu am dacă sunt traduse şi în engleză, dar personal nu citesc manga şi aş prefera de o mie de ori un alt sezon care să încheie mulţumitor lucrurile).

Impresii după primul episod

Ce am înţeles din poveste după primul episod (de altfel, suficient cât să se creeze background-ul pe care să se desfăşoare acţiunea): în trecut, lumea a fost atacată de fiinţe demonice, care au fost învinse de Eroii de Legendă. În prezent, lumea continuă să fie măcinată de războaie iscate între regatele existente pe continent, iar clasa nobiliară asupreşte oamenii de rând (de exemplu, multe case nobiliare adoptă copii din clasele sărace pentru a-i folosi pe post de soldaţi în război, protejându-şi astfel proprii fii şi fiice). Regele Sion Aslan, noul conducător al regatului Roland, încearcă să schimbe lucrurile, dorindu-şi să creeze o lume nouă în care nimeni să nu mai sufere. În paralel, magul Ryner şi bodyguard-ul lui, spadasina Ferris, caută relicvele Eroilor deoarece se spune că au o putere nebănuită. Citește restul acestei intrări »

Premiul Most Wanted Blog pe luna decembrie

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 83 de urmăritori

Goodreads

Noiembrie 2011
L M M M V S D
« Oct   Dec »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930