The Vor Game – Lois McMaster Bujold

Copertă pentru The Vor Game realizată de artistul croat Esad T. Ribic

“The key of strategy, little Vor,” she explained kindly, “is not to choose a path to victory, but to choose so that all paths lead to a victory. Ideally. Your death has one use; your success, another.

***

E prima oară când citesc o serie ale cărei volume nu au fost lansate în ordine strict cronologică şi, mai mult, care pot fi abordate cam oricum îşi doreşte cititorul (autoarea însăşi declara, undeva printr-un cuvânt de încheiere, că una dintre provocările puse de saga Vorkosigan a fost să ofere în fiecare carte informaţie suficientă pentru ca cititorii să poată înţelege informaţiile esenţiale de fundal, indiferent de ordinea în care aleg să citească romanele, dar nu atât de multă informaţie încât aceştia să se plictisească). Eu am preferat firul cronologic intern al seriei, urmărindu-l pe cât a fost posibil. Şi aşa am ajuns la ceea ce ar putea fi numit, cumva, un fel de al patrulea volum (daaaaaacă nu sunt puse la socoteală nişte nuvele, povestiri şi un roman care se desfăşoară cu 1000 de ani înaintea naşterii lui Miles… oricum, pentru cei care au nelămuriri, iată).

Nu ştiu cum a reuşit, dar Bujold a făcut din The Vor Game un roman de aventuri intergalactice care generează de două ori mai multă adrenalină paragrafială decât The Warrior’s Apprentice – e ca şi când ar fi turnat cafeină concentrată peste firul narativ şi apoi a lăsat-o să şi facă efectul:)

(atenţie, urmează ceea ce ar putea fi considerat un mini spoiler pentru finalul The Warrior’s Apprentice)

Şi primăvara s-a dat de şapte ori peste cap

.

Hataraku Maou-sama (The Devil is a part-timer) – anime ongoing

Un demon şi un erou

„- Calm down, Emilia. You’re acting more pathetic than heroic.

– Like you’re the one to talk, Alsiel. What the hell was up with that empty fridge? Why don’t you plan your purchases out properly? Some resourceful general you are!” (Hataraku Maou-sama, episodul 3)

Overlord Satan, Regele Demonilor din Ente Isla, îşi trimite cei patru generali să atace şi să cucerească cele patru continente ale oamenilor. Războiul cuprinde întreaga lume, însă oamenii nu se dovedesc neajutoraţi – de partea lor luptă Eroul Emilia, care reuşeşte să ajungă în castelul de pe Ente Isla şi e gata să-l distrugă pentru totdeauna pe Regele Demon. În ultima clipă însă, Maou, alături de generalul său Alsiel, scapă printr-un portal, jurând că se va răzbuna. Ajunşi în Japonia contemporană, unde magia nu există,  Maou şi Alsiel se trezesc cu o înfăţişare cât se poate de umană şi cu puterile magice pe ducă. În căutarea unei metode de a se întoarce acasă, cei doi trebuie să se adapteze noii societăţi umane şi să facă faţă problemelor destul de comune: să-şi găsească o casă şi să câştige nişte bani ca să nu moară de foame. Aşa că marele Rege al Demonilor, acum sub numele de Sadao Maou, se angajează part-time la McRonald’s. Şi între doi burgeri învârtiţi la microunde, Maou plănuieşte să cucerească şi Japonia… dar mai întâi, să devină angajatul lunii.

Roua ierbii

Drept înainte, spre Shangri-La

Primăvara şi iarna se ţineau de mână

The Warrior’s Apprentice – Lois McMaster Bujold

“If only the fetus were a girl… or even a second son… we could afford to indulge your understandable, even laudable, maternal emotions. But this thing, if it lived, would be Count Vorkosigan someday. We cannot afford to have a deformed Count Vorkosigan.” (Barrayar, Lois McMaster Bujold)

***

“I must say, the months Miles spent immobilized in that dreadful spinal brace did teach him how to do charm. The most efficient long-term way to control those about you, and thus exert your will. I’m glad he didn’t decide to perfect whining as a strategy. He’s the most willful little monster I’ve ever encountered, but he makes you not notice.” (Barrayar, Lois McMaster Bujold)

***

Miles Naismith Vorkosigan îşi concentrează toată energia celor 17 ani de viaţă şi a corpului său deformat pentru a trece de testele Academiei Militare şi a reuşi să se înroleze în armată, continuând tradiţia familiei Vorkosigan şi câştigând definitiv respectul bunicului său. Iar Miles Naismith Vorkosigan îşi rupe ambele picioare în prima cursă cu obstacole din probele fizice şi eşuează lamentabil. Cu planul de viaţă făcut bucăţi şi fără niciun alt scop în viitorul apropiat (sau îndepărtat), personajul principal din The Warrior’s Apprentice se întoarce acasă pregătit să cadă în depresie. Însă o călătorie pe planeta natală a mamei lui pentru a-şi vizita bunica se transformă dintr-o simplă plimbare cu iz turistic într-o aventură spaţială la care nimeni nu s-ar fi putut gândi.

(atenţie – în paragrafele următoare vor exista spoilers pentru cei care nu au citit romanele Cioburi de onoare şi Barrayar)

Se scurg umbrele

.

Kotoura-san – dramă şi comedie la grămadă

Kotoura-san e un anime pe care m-am grăbit la început să-l înghesui în categoria „neinteresante” după doar două rânduri de prezentare  şi o poză generică ce nu promitea nimic interesant. Cumva, (nu prea mai ţin minte prin ce învârtire a sorţii), i-am dat şansa primelor 5 episoade, singurele apărute la momentul respectiv (seria fiind ongoing pe atunci). Binişor, pentru început, mi-am zis, uşor plictisitor după o serie de glume repetitive. Apoi Kotoura-san s-a pierdut în noianul de anime-uri noi şi de episoade de alergat de la o săptămână la alta, iar eu am renunţat să-l mai urmăresc. Abandonul a fost total, până la urmă, pentru că nu am reuşit să mai găsesc undeva timpul şi dorinţa necesară de a-l relua. Are părţi bune şi părţi rele, pe care le-aş trece repede în revistă, pe baza celor cinci episoade pe care le am la activ. Dar mai întâi, povestea:

Invazia culorii verzi, scena 4 – dincolo de linia inamicului