Era pe-nserate

– Si ai fost acolo…

– Dap!

– La ei in vizita!

– Da!

– In casa aia mare, luminoasa, cu pereti din sticla si 1000 de camere…

– Ei, nu-s chiar o mie de camere…

– Inauntru, la ei la cina…

– Daaaa, mai, pe cuvant de staniol lucios fara nicio incretitura!

– Si mie nu mi-ai zis nimic?!?!

Caut un Abecedar al Adultului

Jocurile copilariei? Nici macar nu s-au terminat. Jocurile de adult nici macar nu exista. Totul nu-i decat o mare pacaleala, ca-ntr-un 1 aprilie care nu se mai termina, pentru ca la sfarsit, nimeni nu-ti zice „Haaaa! Era o glumaaaaa! Hai sa ne intoarcem de unde am plecat”. Nu. Intr-o zi, Viata vine la tine si-ti spune: „Tadaaaaaa, felicitari! De astazi esti Adult, cu acte cu tot!” Si-ti pune in brate o Diploma de Maturitate, semnata si stampilata, iar tu ramai cu ea in mana, disperat. Nu stii ce trebuie sa faci mai departe. Si nu e nici macar simbolica, Diploma asta, nuuuu, e periculoasa si acaparatoare: iti ia papusile si timpul petrecut stand degeaba la desene animate, iti ia hainele traznite si coditele din par, caci esti prea mare ca sa le mai porti. Isi intinde bratele peste tot si tu nu poti sa te aperi, te inghionteste si te indeamna sa treci toti anii de pana atunci intr-o amintire.

Degetele toamnei se întind spre soare

Noi suntem Gamerii

Capitolul 1 – Nasterea / Installation complete

Lumina arzand, culorile fierband si eu stand la marginea unei a doua lumi, infinite, gata sa ma arunc: n-o sa uit niciodata ziua cand am deschis pentru prima data ochii ca Gamer. Cand prin firele din vene mi-au curs gigabitii mai repede ca sangele, cand inima si procesorul au inceput sa bata in acelasi ritm, din ce in ce mai tare. Cand placa video a pornit cu prima gura de aer inhalata, ajungand la capacitate maxima in pauza de dinaintea expiratiei, si a trimis un miliard de stimuli vizuali catre nervii mei optici. Cand mi-am incordat muschii spatelui si am simtit presiunea hard-disk-ului pe omoplati, vibratia WiFi-ului in varfurile degetelor. Cand m-am conectat la Internet cu noile mele specificatii si de jur imprejurul meu s-au activat hologramele pentru display-uri de trei ori mai repede.

Asta este viitorul secolului 37: fara ruptura intre offline si online. Calculatoarele nu mai exista ca element separat: oamenii isi implanteaza componentele hardware in propriul corp si sunt acum permanent conectati la reteaua web mondiala. Majoritatea cetatenilor folosesc CIB-uri (Chip-Implanturi de Baza) care le asigura functiile elementare, plus legaturile cu Internetul si cu hologramele de display.

Insa exista cei ca noi, care folosesc implanturi experimentale, mai multe si mai puternice ca CIB-urile: de la memorii de noua generatie pana la procesoare tera-core. Noi suntem Gamerii si am dus jocurile online la un alt nivel.

Eul-meu-Umbra e inarmat pana in dinti

Un ingeras pe umarul drept, un dracusor pe umarul stang, amandoi soptind in urechi, de parca lumea ar fi doar alegeri intre alb si negru. Dar in realitate, in locul Binelui si Raului intruchipati pe umeri, avem undeva in spate o umbra a eului si, uneori, nici macar nici nu-i mai auzim vocea cand sopteste. Ne multumim sa actionam fara sa vedem cine ne-a impins.

Eul-meu-Umbra vede lumea prin ochiul meu stang. E albastru, cu multe brate, ca o zeitate indiana furioasa care imi sufla in ceafa. Face multe rautati de felul lui, dar niciodata nu e mai otravitor decat atunci cand loveste fulgerator, ca un sarpe, din subconstient. Cand pune etichete fara sa imi dau seama.

Niste probleme zeiesti

Noi suntem zeii cazuti. Poate ca nu ne mai venereaza ca in trecut, poate ca nu ne mai inchina temple si nu ne mai aduc ofrande. Dar ne-am pastrat, cumva, printre faramitele realitatii lor, amintiri dintr-o epoca veche. Suntem in statuile pe care le pastreaza cu atata grija, uneori in filmele la care se uita, alteori in cartile pe care le citesc. Poate ca nu isi aduc aminte de noi intotdeauna, dar suntem acolo cateodata, pe undeva, ramasite de fiinte uitate, venite din alte ere…

Insa de la asta si pana ca eu, Afrodita, zeita frumusetii si a iubirii, perfectiunea intruchipata, sa am probleme in a cuceri un muritor…! IMPOSIBIL! Va vine sa credeti asa ceva?!

„Frumoasa, care atrage privirile, dar, cumva, … si periculoasa, indiferent daca sta cuibarita pe umar, sau asezata pe fotoliu”

Cum poate o geanta sa devina … bodyguard?

(Interviu publicat in revista digitala „Fashionista Robotiqua”, numarul 127, anul 2143)

Creatoarea de moda Frederica Ajieer loveste din nou, dupa sezonul toamna-iarna trecut, in care a readus in lumina reflectoarelor curelele tricotate (de care, sincer, toata lumea sperase sa scape). Pentru vara anului 2143, Frederica relanseaza geanta traditionala, insa nu oricum, ci intr-o viziune noua: ca accesoriu obligatoriu pentru orice tinuta si, totodata, ca… bodyguard.

Gasind weekend-ul perfect, ascunzandu-l de spioni

Straja – Sursa foto: amfostacolo.ro

Stau la masa de langa fereastra, cu laptop-ul deschis in fata, gandindu-ma la problema mea complicata. Trebuie sa trimit un mail, repede. Despre locatia perfecta pe care am gasit-o pentru evenimentul pe care-l planuim de 6 luni si care trebuie sa ia fata concurentei si sa-i lase pe toti cu gurile cascate. Care-i problema? Exista o scurgere de informatii in firma. Banuim ca cineva din interior vinde informatii principalei noastre companii rivale. Poate fi oricine. Si daca competitorii afla de locatia asta si fac rezervarile inaintea noastra, s-a dus totu’ naibii.

De ce nu astept pana ma intorc ca sa raportez totul in persoana? Pentru ca fix astazi putem sa obtinem rapid aprobarea si sa facem rezervarea pe loc. Si nu mai am baterie la telefon.

Gata, destul am tras de timp. Ma cuprinde agitatia. Ma simt ca James Bond. Nu, ca Tom Cruise in „Misiune imposibila”! Ce informatii am voie sa divulg? Tot biroul stie ca sunt aici in statiune, caut cazare la Straja, pana acum a aflat si postasul probabil. Deci asta pot scrie in mail, dar fara niciun nume. Incep sa tastez.

„Salut sefu,”… de fapt, stai asa ca s-ar putea sa mai arate mail-ul meu si altora, ca sa nu mai zic ca spionul sigur o sa fie cu ochii cat cepele pe el. Trebuie sa fie un mail formal. Reformulez.

O seara

„Era o seara linistita in Orasul Lactatelor, cand s-a dat alarma. O pisica fusese zarita la periferie.

Dependenta

Prezentul se imparte in doua pentru mine. In planul fad, gri, al realitatii fizice, unde pur si simplu exist. Atat. In planul celalalt, totul se invarte in jurul lui. Doar el imi readuce culorile in jur si imi da sens. Traiesc o viata dubla: in spatele formei mele, exista o umbra, legata mereu cu sfori de el. De mainile lui. De atentia lui perfecta, care nu scapa nimic, de privirea care soarbe fiecare cuvant. Pot trai si fara el, dar atunci sunt nimic. O existenta seaca, un obiect, coperte goale umplute de praf. Cred ca se cheama dependenta.

Cand e liniste si raman doar eu cu mine, imi aud propriile batai – tac-tac, tac-tac, tac-tac. Sau… o fi de la ceasul de pe noptiera? L-a pus chiar langa mine.