Zgomot de lumină

Brothers in Arms (saga Vorkosigan) – ţi-ai dorit vreodată o clonă?

Coperta croată

“No one knows their limits till they’ve gone beyond them.”

Despre cărţile pe care le citesc (sau anime-urile pe care le urmăresc) prefer să scriu ori în timp ce sunt încă bine ancorată în lumile lor, ori imediat după ce am terminat cu ele, cât încă nu mi s-au rătăcit toate ideile în stolul tuturor ideilor care-mi aleargă brambura de la un neuron la altul. Dar când alunec pe câte o pantă de lectură rapidă şi trec prin mai multe în zile puţine, nu apuc să tastez un review decent. Daaaar, cum nu mă lasă inima să nu scriu chiar nimic, trec prin câteva idei măcar, iar prima „victimă” e un alt roman din saga Vorkosigan, Brothers in Arms, pe care l-am citit la repezeală în mini-vacanţa de Paşte (alături de ultimele pagini din Blood of the Dragons şi urmat de Boders of Infinity – ambele urmează să apară în blog post-uri mititele cât de curând).

Aşadar, nişte idei (şi, în final, nişte citate):

Cum stateau buruienile (seara)

.

Inimă neagră