You are currently browsing the category archive for the ‘Aduse de vânt’ category.
Ştiu, articolul ăsta a întârziat mai mult decât era cazul. Dacă aş mai fi aşteptat puţin, ar fi avut loc şi a treia ediţie a East European Comic Con şi aş fi făcut o vorbire doi-în-unu despre ambele:) Noroc că până la urmă s-au trezit şi muzele mele şi m-au îndemnat să tastez mai repede.
A doua ediţie a East European Comic Con, eveniment care a reuşit să aducă în România, pentru al doilea an consecutiv, atmosfera şi spectacolul specific convenţiilor de comics/ gaming şi anime similare care până nu de mult aveau loc doar pe afară, s-a desfăşurat între 9 şi 11 mai 2014 la Romexpo, în Bucureşti.
Un spaţiu mult mai generos, probabil un numar cvadruplu de participanţi şi cel puţin triplu de cosplayeri, mai multe zile, sală dedicată gaming-ului şi, în ansamblu, un eveniment mai mare, mai frumos şi în plină ascensiune. Şi atunci, de ce am rămas cu nostalgia primei ediţii? Citește restul acestei intrări »
Echipa nTHUSiasts – un Healer, un Warrior, un Paladin şi un Mage – a luat sâmbătă la picior Codrul Neutru (aka Parcul Tineretului), croindu-şi drum până dincolo de Pod, ca să ajungă la Palatul cu o Mie de Geamuri (aka Sala Polivalentă) şi să-şi facă loc printre toţi jucătorii care au venit să-şi câştige faima şi renumele (sau doar să caşte ochii) la turnirurile organizate la DreamHack 2014. Cum nTHUSiasts făceau parte, din păcate, din categoria pusă-ntre paranteze, n-au avut de ales decât să se bucure de unul dintre cele mai tari festivaluri dedicate gaming-ului. Iar cel puţin unul din membrii echipei a recunoscut cu mâna pe inimă că deşi n-a jucat în viaţa sa DOTA 2 sau League of Legends, să vadă atâţia gameri pasionaţi la un loc a fost o experienţă nemaipomenită 🙂 Citește restul acestei intrări »
Astăzi, 4 martie 2014, Words of Radiance (al doilea volum al seriei epic fantasy The Stormlight Archive) s-a lansat oficial în Statele Unite ale Americii. Varianta hardcover, apărută la editura Tor, are 1088 de pagini şi e cam aşa de mare.
Pentru fanii agitaţi (ca mine) care jinduiesc după carte (dar mai trebuie să aştepte), pe lângă capitolele disponibile online puse la bătaie de Tor mai există o ultimă surpriză: o bucăţică din capitolul 7, în variantă de audiobook. Atenţie, conţine un SPOILER uriaş pentru roman. (offtopic: ştiam eu de ce am stat departe de audiobook-uri până acum…).
Pentru cei care vor să cedeze nervos, un review fără spoilers al unui cititor Beta al romanului – niciodată nu m-a determinat un review să vreau să citesc o carte în asemenea hal… Şi să îmi trezească nişte fiori de spaimă fără să spună, de fapt, nimic concret.
Nu în ultimul rând, un articol al lui Brandon Sanderson însuşi, în care vorbeşte despre genul epic fantasy şi despre ce îşi doreşte să realizeze prin The Stormlight Archive.
Surse foto:www.tor.com
Toată lumea aşteaptă luna martie pentru că vine primăvara, numai fanii disperaţi ai seriei Stormlight Archives o aşteaptă pentru că apare volumul al doilea, Words of Radiance (sper să vă ţineţi de cuvânt cu 4 martie ăsta, oameni buni).
Între timp, pentru cei care au o jumătate de oră la dispoziţie şi vor să şi-o petreacă citind ceva bun, pe site-ul Tor.com există un prim capitol din Words of Radiance, absolut spoiler-free, numit Lift. În centru se află un personaj nou nouţ, o hoaţă de doar 13 ani pe nume Lift, cu nişte abilităţi mai mult decât interesante.
Deşi stilul mi s-a părut foarte young-adultish (dar se potriveşte personajului), capitolaşul mi-a adus aminte de ce îl iubesc pe Sanderson:)
Şi-n încheiere, un citat rătăcit:
„Lift didn’t like their type. Thieving shouldn’t leave bodies. Leaving bodies was easy. There was no challenge to it if you could just kill anyone who spotted you.”
Merry Christmas!
UPDATE: Tor ne face o surpriză şi ne oferă în avanpremieră şi:
E cinci fara un sfert si, desigur, eu stau singura cuc in fata cinematografului. Lumea intarzie. Iarasi. E greu sa fii cea mai punctuala din grup, of. Ma autocompatimesc o vreme, apoi incep sa numar masinile care hurducaie pe straduta ingusta. Zece Dacii si un Volvo mai incolo, ma plictisesc de aceasta activitate neproductiva si ma apuc sa scotocesc prin geanta, intr-o alta incercare de a-mi ocupa timpul. Pipai cheile, portofelul, o cutie cu leucoplast, o cutie rotunjita.. adica crema mea Doina. O scot din geanta si ma uit la numele scris cu mov pe capac, abia distingandu-se in lumina becurilor de pe strada. Aproape imediat imi amintesc de o alta seara in care am citit numele „Doina” pe un ambalaj, de mult, de tot. Citește restul acestei intrări »
„Bine ai venit in Blogosfera. Alege-ti clasa blogului.”
Si asa, fara niciun trailer de introducere, fac primul pas in joc. Dintre toate platformele de blogging care-mi stau la dispozitie, ezit o vreme intre WordPress si Blogger. Primul are optiuni limitate pentru utilizatorii free, dar e simplu de utilizat, pe cand al doilea ofera, in teorie, mai multe posibilitati, dar mereu am avut impresia ca e mai greu de manevrat si, implicit, de dezvoltat. E ca si cand ai alege intre „Warrior” si „Paladin”, pe scurt, iar eu am preferat, cam intotdeauna, forta bruta.
„Ai optat pentru Clasa WordPress. Pentru a continua, alege numele blogului.”
Ei bine, asta e dificil daca pornesti la drum fara un scop clar si daca nu ai in minte o nisa. Vreau sa scriu pe cateva teme principale care, evident, nu au nimic in comun. Dar numele de utilizator spune totul despre blogul tau si te si ajuta sa obtii puncte de experienta bonus la probele de SEO. Nu trebuie sa fie nici interminabil, nici generic, ideal ar fi sa descrie continutul fara a fi plictisitor… Dureaza ceva pana ma decid.
M-am enervat. Asa, tam-nesam, stand pe un scaun in metrou. Mi-am scos nasul din telefon si m-am uitat in jur. Oameni cu expresii plictisite, ca si mine, insirati pe scaune, privind in gol sau in mobil. Ce metafora pentru viata, mi-am zis (m-o fi lovit vreo revelatie de la atatea bomboane invartite-n Candy Crush, mai stii?). Timpul goneste, cu noi in spinare. Si noi ce facem? Asteptam, amortiti de gandul ca „mai incolo, cand o sa coboram, plecam cu adevarat la drum”. Dar daca e doar o iluzie coborarea asta? Daca traim doar intr-o calatorie derulata in viteza si nimeni nu stie ce e dincolo de usi?
N-am alunecat intr-o filozofare personala fara sfarsit, pe cuvant. Hai ca ma opresc aici. Dar sigur i-ai vazut si tu, peste tot: Cinicii, Resemnatii, Deprimatii, Zambetele goale. Sigur ai fost si tu, am fost si eu un pic din fiecare, la un moment dat. Nu e nici foarte greu sa te transformi. Nu trebuie sa te dai de noua ori peste cap, ca vreun Fat-Frumos in propria poveste, nici vorba. De fapt, cu cat te misti mai putin, cu atat mai bine. Te scufunzi in rutina, celula cu celula. Suferi o dezamagire, si inca una, si inca una. Incepi sa vezi ca „viata adevarata”, de „om mare” nu e deloc ce ai fi vrut sa fie si tot crezi ca dupa colt o sa te astepte ceva frumos. Citește restul acestei intrări »
Draga Mos Craciun,
Stiu, toate scrisorile catre tine incep la fel. Poate ar trebui sa iti schimbi numele, candva. Sa-ti iei o porecla digitala serioasa, gen M_CRaciun, pentru ca, la cum evolueaza tehnologia astazi, la cum se schimba societatea pe urmele ei, probabil vei primi numai mail-uri si mesaje pe Facebook in viitorul apropiat. Dar nu de-asta iti scriu acum, te-ai prins tu singur cum e cu internetul.
Stiu, toti cei care iti scriu isi doresc ceva. Ei bine, eu… nu fac exceptie. Serios, numai ca nu e ceea ce crezi: eu vreau doar sa fur putina meserie. Citește restul acestei intrări »
Daca nu m-am intrebat niciodata pana acum ce m-as face eu ca ambasador oficial al unui concurs pentru copii, cred ca acum a sosit momentul sa-mi pun imaginatia la treaba. Ce-i drept, ea sare in directii nebanuite, iar eu trebuie sa o trag nitel de maneca:
– Cum le spunem copiilor de pana in 15 ani din imprejurimi despre un concurs de desen in care trebuie sa-si imagineze masina visurilor? Dupa care sa se inscrie pe site cu putin ajutor parintesc? Floare la ureche! Iesim pe strada si adunam toata gasca vesela care se zbenguie si le povestim… – ba nu. Nu ne pricepem la vorbitul in public. Cu atat mai putin cand publicul e atat de tanar si agitat!
– Ok, atunci mergem in parc si luam la rand toti parintii si bunicii care stau pe banci… – nu. Hai sa renuntam la orice implica abordarea din senin a oamenilor necunoscuti pe nepusa masa. Citește restul acestei intrări »
Moda anilor 1920. Sursa: Pinterest
Prima mea dragoste a fost o rochie din dantela crem, lunga pana la pamant, cu un guler inalt si o trena in volanase care atarna mereu pe jos. Impreuna, formam tinuta perfecta: ea, o palarie cu boruri largi si funde galbene, o umbrela de soare sprijinita de un umar, iar eu, prins pe guler, ca un pandantiv. Sa fi fost prin 1900, intr-o epoca asa frumoasa…
Prin anii ’20, am facut o pasiune nebuna pentru o rochie alba cu talie lasata, dintr-un satin splendid. Era pana la genunchi, cu paiete sclipitoare si franjuri care se zbantuiau in ritm de Charleston. Eu ma potriveam ca turnat pe umarul ei, cu evantaiul, cu tunsoarea bob si tenul palid, rujul rosu si extravaganta… Citește restul acestei intrări »
Wind of Colours 