Nu-i aşa că aţi observat şi voi? Cum majoritatea covârşitoare a eroinelor din anime-uri se împiedică în momentele cele mai nepotrivite, când fug urmărite de vreun monstru sau de vreun duşman periculos? Cum se nimereşte în calea lor o pietricică amărâtă, o rădăcină, o frunzuliţă, singura de pe o rază de 100 de metri, şi cum aterizează artistic, neajutorate, gata gata să ajungă în ghearele răufăcătorului? Evident, în momentul critic întotdeauna intervine un El, eroul neînfricat care vine să o scape din necaz.

Bineînţeles, nu pot să exagerez, nu chiar toate eroinele sunt împiedicate, de cele mai multe ori vorbim doar de cele oarecum delicate, cel puţin din punct de vedere fizic – Kagome din Inuyasha sau Cleo din Orphen’s Revenge. Kaname din Full Metal Panic!, pe de altă parte, nu are astfel de probleme, dar ea reprezintă tipul atletic, personajul feminin puternic, atât fizic cât şi psihic. În plus, ea nu aşteaptă chiar întotdeauna să fie salvată şi, de multe ori, chiar îl ajută pe Souske în momentele dificile. Pe de altă parte, Tessa, din acelaşi serial, cade cel puţin o dată pe episod.

Mă pot gândi la vreo două cauze pentru acest teribil fenomen al pierderii echilibrului. Prima trimite la necesitatea protecţiei masculine a personajului feminin – ele sunt în general slabe fizic şi au nevoie de un salvator. În plus, în anime-uri se pune foarte mare accent pe rolul protector al elementului masculin în raport cu cel feminin – de exemplu, am întâlnit adesea un frate mai mic care îşi proteja fizic sora mai mare. Desigur, nici aici nu pot generaliza, pentru că am văzut şi cazuri în care sora mai mare îşi proteja fratele mai mic. De fapt, există un întreg sistem al relaţiilor în acest caz: fratele sau sora mai mare este dator să protejeze fratele sau sora mai mică, în principiu, personajul mai puternic îl protejează pe cel mai slab. Un bun exemplu pentru acest raport îl reprezintă cele două personaje din Blue Gender: Marlene şi Yuji. La început, Marlene este cea care îl apără fizic pe Yuji, pentru că practic este mai puternică fizic decât el – ea este un soldat antrenat în luptă, în timp ce el este un om normal, trezit în mijlocul unei lumi distruse. La final, însă, când Yuji devine un soldat şi un luptător mai bun, rolurile se schimbă şi raportul se inversează: Marlene este cea neajutortă care trebuie protejată.

Cea de-a doua cauză poate trimite la evocarea unui anumit tip de personaj din anime, şi anume idealul femeii japoneze, caracterizat de o personalitate puternică, inteligenţă, dar o lipsă totală de aptitudini şi înclinaţii sportive. Ca să o citez pe Maia Tsurumi, autoarea articolului „Gender Roles and Girls’ Comics in Japan. The girls and Guys of Yukan Club” din cartea Japan Pop!: Inside the World of Japanese Popular Culture, femeia japoneză ideală este „cultivată şi rafinată, deşi concentrată pe lumea spirituală şi fără niciun talent sportiv” (p. 176). În plus, ea este extrem de inteligentă. Tessa din Full Metal Panic! reprezintă un bun exemplu.

Mai jos le puteţi observa în cădere liberă pe:
Cleo din Orphen

şi Kagome din Inuyasha.