Daca nu m-am intrebat niciodata pana acum ce m-as face eu ca ambasador oficial al unui concurs pentru copii, cred ca acum a sosit momentul sa-mi pun imaginatia la treaba. Ce-i drept, ea sare in directii nebanuite, iar eu trebuie sa o trag nitel de maneca:

Cum le spunem copiilor de pana in 15 ani din imprejurimi despre un concurs de desen in care trebuie sa-si imagineze masina visurilor? Dupa care sa se inscrie pe site cu putin ajutor parintesc? Floare la ureche! Iesim pe strada si adunam toata gasca vesela care se zbenguie si le povestim… – ba nu. Nu ne pricepem la vorbitul in public. Cu atat mai putin cand publicul e atat de tanar si agitat!

Ok, atunci mergem in parc si luam la rand toti parintii si bunicii care stau pe banci… – nu. Hai sa renuntam la orice implica abordarea din senin a oamenilor necunoscuti pe nepusa masa.

Hmmm…. Desenam cu creta pe asfalt! O masina haioasa! Si scriem sub ea „Concurs! Dragi copii si dragi parinti, daca ….”  – stai stai stai, ar trebui sa fie un desen al naibii de reusit ca sa fim luate in serios, iar noi nu stim sa desenam! In plus, unde conturam masinile astea? Oricum, imediat le spala ploaia, deci nu-i de lunga durata!

Dar daca… punem cap la cap niste pliante mici, dragute, colorate, home-made… – ok, ok, ideea nu-i rea, dar e complet lipsita de originalitate.

Ma rog, dupa o astfel de lupta interioara (mult mai lunga, va asigur), am ajuns la concluzia ca, de fapt, daca as fi ambasador, cel mai simplu ar fi sa le vorbesc, in primul rand, oamenilor pe care ii cunosc. Iar pentru cei pe care nu-i stiu asa de bine, vecini din bloc sau de pe strada, as scrie o scrisoare. Le-as lasa-o in cutia postala si m-as semna la sfarsit, ca sa stie unde sa dea de mine (pentru mai multe detalii despre concurs sau doar sa ma alerge ca le umplu cutiile postale cu hartie).

Ar suna, probabil, cam asa:

„Draga parinte,

Iti scriu in graba, caci n-avem timp de pierdut. Am aflat (am sursele mele) ca ai un copil tare talentat, de care te mandresti. Bineinteles, mai incapea vorba? Si am mai auzit, din aceleasi surse, ca ii place si sa deseneze.

Stiu, stiu, desenul nu-i nici matematica, nici literatura. Unde mai pui ca la scoala, pe masura ce scolarii nostri cresc, nu mai e privit deloc cu ochi buni de nimeni, nici de parinti, nici de profesori. Ba chiar, prin liceu, uneori desenul chiar dispare de tot din programa scolara. Ce sa mai spun, pentru ca nu presupune calcule complicate, ecuatii sau compuneri, e dat uitarii. Nu-i destul de „serios”. Pentru ca un viitor ca artist e considerat nesigur, desenul, in sine, nu e incurajat. Dar chiar asa sa fie? Daca pe copilul tau l-ar astepta un viitor extraordinar ca arhitect sau ilustrator sau pictor? Desenul e un talent extraordinar! Si cred ca esti de acord cu mine: merita o sansa sa-si puna talentul in practica.

Asadar… ai auzit de „Dream Car Art Contest”? E un concurs de desen pentru copiii de pana la 15 ani, organizat pe trei categorii de varsta. Marele premiu este o excursie in Japonia, iar pentru fiecare categorie de varsta, sunt premiate cele mai bune trei lucrari. Si asta nu e tot, primele 3 locuri din fiecare categorie de varsta din etapa nationala (9 castigatori in total pentru Concursul National) vor fi inscrise in etapa internationala. Toate detaliile sunt disponibile pe site-ul organizatorului concursului, Toyota.

Iti scriu ca sa-i dai tu vestile bune. Sa-i povestesti, sa-i propui sa deseneze masina la care viseaza.  Si, la final, sa-i dai o mana de ajutor ca sa se inscrie in concurs. Si sa-ti sustii copilul in intreaga competitie.

In plic gasesti un alt biletel impaturit. E o scurta invitatie pentru copilul tau. Spune-i ca a sosit in cutia postala sau… lasa-l sa o gaseasca.”

Inauntrul scrisorii pentru parinti, as lasa si o scrisorica pentru copilasul in cauza. Caci, la urma urmelor, concursul este pentru el. Desigur, biletelul ar trebui adaptat celor trei categorii de varsta. N-ar fi complicat, deoarece as sti, in mare, ce varste au copiii vecinilor mei. Pentru cei mici ar fi scurt si cu desene. Pentru mititeii intre 8 si 15 ani, ar suna cam asa:

„Konnichiwa!

Adica „Salut”, in japoneza! Ti-ar placea sa calatoresti pana in Japonia? Taman in tara lui Naruto si a lui Ichigo, a lui Sailor Moon, Dragon Ball Z, Pokemon si Hello Kitty? Locul de bastina al samurailor si al robotilor performanti? Sau sa castigi alte premii surpriza? Mai ales ca iti place asa de mult sa desenezi, eu te invit la un concurs. Tu deseneaza masina visurilor tale, iar parintii tai iti vor da o mana de ajutor ca sa te poti inscrie!”

Sincer vorbind, as participa si eu la concurs, daca n-as fi depasit varsta, pentru ca desenul ma atrage din ce in ce mai mult in ultima vreme. Insa pana una alta, mai am de invat. Deocamdata, pictez in cuvinte. Si mi-am incercat mana cu un palid (si putin cam in afara strictelor reguli) haiku. Pentru masina visurilor mele, calatorind noaptea prin orasul plouat:

Planset mecanic
De roti pe asfalt.
Numai inserarea
Nu suspina.

***

Acest articol participa la SuperBlog 2013.