Când vreau să scriu câteva cuvinte despre o carte sau un anime (dar mai ales despre un anime), mă apucă o lene teribilă la gândul că trebuie, mai întâi de toate, să stau să povestesc ceva, măcar un pic, despre acţiunea care se desfăşoară pe acolo. Evident, nu-i neapărat obligatoriu, dar fără chestia asta: 1) toate vorbele şi părerile ar suna fie prea vag, fie prea de neînţeles, fie amândouă şi 2) mie, personal, îmi place întotdeauna să ştiu măcar un pic din ce se întâmplă într-o carte / într-un anime de care sunt pe cale să dau cu nasul (asta ca să ştiu dacă mai merită să îmi dau osteneala cu ea/el).

Aşadar, mai întâi şi mai întâi, avertizare – Darker than Black e un anime destul de „întunecat”, după cum ar trebui să sugereze şi numele. Ţinând cont că multe dintre personaje sunt Contractori (oameni cu puteri supranaturale, care nu mai au emoţii şi acţionează doar în baza logicii şi a raţiunii, folosiţi de cele mai multe ori ca asasini şi spioni de diverse agenţii secrete), aşteptaţi-vă la niscaiva violenţă, evident crime, precum şi scene destul de dure. Nu mi-a trebuit mai mult de două episoade şi un sfert ca să trag concluzia asta, însă pe parcurs parcă parcă se mai reduce niţel numărul scenelor violente (asta, sau m-am obişnuit eu cu atmosfera). Cât despre personajul principal, Hei, nici el nu-i un sfânt, că doar e un Contractor. De fapt, este un Contractor cunoscut sub numele de Black Reaper, considerat „blestemat”, ale cărui acţiuni sunt înconjurate de mister şi moarte şi care se îndeletniceşte de obicei cu furt, asasinate şi recuperarea de informaţii.

Evident, dincolo de această primă impresie, se ascund foarte multe. Hei duce o viaţă dublă şi este o „combinaţie” foarte interesantă între asasinul foarte periculos „Black Reaper” cu nume de cod Hei şi nume de Contractor BK201, pe de-o parte, şi un student chinez foarte de treabă, Li, sosit în Japonia pentru studii, pe de altă parte. Fiind Contractor, teoretic este nemilos şi nu are sentimente, dar pe parcurs, situaţia se dovedeşte ceva mai complicată decât atât, iar multe dintre acţiunile lui capătă un alt sens pe măsură ce…ei, mă rog, să nu stric plăcerea vizionării anime-ului cu divulgarea unor detalii importante:). În plus, faţa lui „umană” – băiatul simpatic, blând, bun, de treabă, care arată „cool” în ochii fetelor şi mănâncă mult (ceea ce pare să fie o caracteristică a personajelor bune în anime-uri – după câte am văzut) este foarte convingătoare şi te face să te întrebi cine este până la urmă Hei (evident, pe măsură ce trec episoadele primeşti şi indicii privind răspunsul la această întrebare).

Lăsând deoparte personajul principal foarte bine realizat şi scenele de acţiune, anime-ul are o intrigă pe măsură. Nici nu trecusem bine de două episoade şi deja începusem să îmi pun multe întrebări în legătură cu ceea ce e dincolo de Zidul imens care înconjoară Hell’s Gate – un teritoriu destul de extins, misterios, care a apărut în urmă cu 10 ani lângă Tokyo. Apariţia acestei zone a determinat, pe lângă un număr foarte mare de morţi şi răniţi, apariţia Contractorilor precum şi dispariţia stelelor adevărate, care au fost înlocuite de „stele false” (unde fiecare stea reprezintă un Contractor). În interiorul Hell’s Gate, au loc fenomene necunoscute, alterarea spaţiului şi timpului, iar oamenii de ştiinţă nu au găsit răspunsuri pentru toate fenomenele bizare, ciudate, imposibile care au loc acolo. Ce e aşadar dincolo de Zid şi ce eveniment a dus la apariţia Hell’s Gate, a oamenilor cu puteri speciale precum şi a cerului artificial, unde fiecare stea reprezintă un Contractor, iar atunci când o stea cade, înseamnă că un contractor a murit, şi când o stea nouă apare, înseamnă că a fost creat un nou Contractor?

Hei si Yin

În afară de Contractori, mai există şi Dolls (Păpuşile) care (după cum indică şi numele) sunt oameni cu puteri speciale care nu mai au voinţă proprie şi nici personalitate, şi nu fac decât să se supună ordinelor stăpânului lor. Ei folosesc Spectre de Supraveghere pentru a spiona şi a obţine diverse informaţii şi sunt folosiţi de toate agenţiile secrete din lume, aşa cum sunt folosiţi şi Contractorii. Am povestit toate astea deoarece unul dintre personajele principale, Yin, este o Păpuşă şi are un rol deosebit de important. Mai mult decât atât, modul în care se comportă ea pe parcursul anime-ului şi mai ales, relaţiile pe care le leagă cu alte personaje demonstrează că lucrurile evoluează şi de abia au început să se schimbe în ceea ce priveşte…(şi din nou, nu vreau să stric plăcerea vizionării cu alte detalii importante:).

Într-un final, ca să ajungem şi la un soi de concluzie, care sunt, după mine, motivele care te ţin cu ochii lipiţi de ecran, episod de episod? Adică motivele care m-au făcut să urmăresc cu sufletul la gură toată seria 1 din Darker than Black, apoi imediat cele 4 OVA-uri (mă rog, 5) şi care mă îndeamnă acum să ajung repejor şi la seria 2? Păi:

1. Hei, personajul principal, e foarte tare (dincolo de anumite chestii) – asta pe scurt, ca să nu mai intru iar în detalii.

2. În afară de Hei, există alte personaje la fel de bine construite – un exemplu ar fi Misaki Kirihara, Şefa Diviziei Patru de Foreign Affairs care investighează Contractorii. O femeie puternică şi hotărâtă, Misaki îl caută pe misteriorul Contractor BK201 şi este unul dintre (puţinele) personajele aflate cu adevărat de partea dreptăţii şi justiţiei (ea, cel puţin, reprezintă eroul clasic aflat de partea Binelui).

3. Povestea te prinde imediat – nu-ţi trebuie foarte mult ca să ajungi captivat de acţiune şi să începi să-ţi pui tot felul de întrebări.

4. Scenele de luptă în care e implicat Hei – excelent realizate, atât din punctul de vedere al modului în care sunt desenate, ci şi datorită faptului că Hei luptă foarte bine (şi, aş putea adăuga, nu şi-o ia pe coajă prea des, cum păţesc alte personaje principale de prin anime-uri). Din păcate, astfel de scene sunt mult prea rare (câteva, foarte puţine, răspândite prin toate cele 25 de episoade ale primeii serii).

5. Contractorii au puteri interesante şi „obeisance” şi mai interesante – la un moment dat eram tentată să fac o listă cu toate, mai ales că unele chiar erau neobişnuite faţă de gama de puteri speciale pe care le-am tot văzut prin diverse desene. Şi acum cred că trebuie să explic ce înseamnă „obeisance” (remuneration, după alte traduceri). După ce îşi foloseşte puterile, fiecare Contractor este obligat (prin natura lui) să îndeplinească un anumit act: să fumeze, să bea alcool, să cânte, să aranjeze nişte pietricele într-o anumită ordine, să mănânce o anumită mâncare, să îşi provoace durere etc. De exemplu, la un moment dat, vom descoperi un Contractor care îmbătrâneşte de fiecare dată când face apel la puterile lui speciale. Este ca un fel de „blestem” sau de „contract” de care toţi sunt legaţi în mod absolut. (miniSpoiler alert: Hei este singurul care nu are un „obeisance”, iar acest fapt are o explicaţie plauzibilă).

6. Grafica e foarte bună, la fel şi soundtrack-ul
– cred că am tot spus chestia asta, dar mie la un anime trebuie să îmi placă mai întâi grafica, altfel nu mă omor după el (ce-i drept, au existat şi nişte excepţii de la chestia asta, dar nu foarte multe). Iar melodiile completează perfect atmosfera din Darker than Black.

Pe Wikipedia se găsesc mult mai multe informaţii, dacă sunteţi curioşi, dar nu v-aş recomanda, din cauza cantităţii foarte mari de spoilers de pe acolo.

UPDATE (26 decembrie 2011)

Review-ul meu a fost preluat de echipa Turmentila, aşa că îl găsiţi în variantă audio-video aici (merită să aruncaţi un ochi, au relansat site-ul de curând:).